Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Iubirea mea nepieritoare

Festivalul de Film Victoria II

Proiecții în aer liber, cu munții în spate și cu timpul finit înainte… Vă amintiți de Orașul negăsit? Orașul de...

Continuare...


Powered by

Iubirea mea nepieritoare

Sorin Tudorde @
16 December 2013

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

O scrisoare de dragoste aparținând lui Ludwig van Beethoven.

În 1812, Ludwig van Beethoven a adresat mai multe scrisori de dragoste unei femei misterioase, pe care o numea “iubirea mea nepieritoare” și “celălalt suflet al meu”. Cei mai mulți dintre istoricii cred că femeia de care Beethoven era atât de îndrăgostit era Antonie Brentano, fiica unui filantrop și colecționar de artă vienez căruia i-a și dedicat Diabelli Variations Op. 120, însă este doar o bănuială.

Iată una dintre scrisorile descoperite după moartea lui Beethoven, în sertarul biroului său de lucru.

“Bună dimineața pe 7 iulie,

Deși sunt încă în pat, gândurile mele se îndreaptă spre tine, iubirea mea nepieritoare, uneori cu bucurie, alteori cu tristețe, așteptând să aflu dacă destinul ne va asculta sau nu rugăciunile. Pentru a putea înfrunta viața, trebui să trăiesc cu totul alături de tine sau să nu te mai văd vreodată. Da, sunt decis să fiu un rătăcitor pe meleaguri străine până când voi putea să zbor în brațele tale pentru a spune că mi-am găsit adevărata casă și doar în brațele tale sufletul meu poate regăsi îmbrățișarea spiritelor binecuvântate.

Vai, din păcate nu poate fi așa… Te vei liniști, cu cât mai mult vei afla că îți sunt credincios. Nimeni altcineva nu îmi poate avea inima niciodată, niciodată.

Of, Doamne, de ce trebuie cineva să stea separat de cea care îi este atât de dragă? Deși în prezent viața mea în Viena este atât de nefericită, iubirea ta m-a făcut cel mai fericit și cel mai nefericit dintre muritori. La vârsta mea am nevoie de stabilitate și rutină în viață – pot acestea coexista cu relația noastră?

Îngerul meu, am auzit că trăsura poștală pleacă în fiecare zi, așa că trebuie să închei de îndată pentru ca tu să primești scrisoarea de îndată. Linștește-te, pentru că doar luând în calmă considerație lucrurile care prvivesc viețile noastre ne putem atinge țelul de a trăi împreună.

Fii liniștită, iubește-mă, astăzi, ieri… ce dor înlăcrimat pentru tine. Tu, viața mea, întregirea mea. Toate gândurile bune, ție. Of, continuă să mă iubești și nu judeca greșit vreodată cea mai fidelă inimă, inima iubitului tău.

Mereu al tău,
mereu a mea,
mereu a noastră”

Ludwig van Beethoven, pictură de Hermann Junker.

(via)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.