La început, toți suntem semințe, apoi, devenim micuțe trunchiuri, ramuri, mugurași, flori și frunze. Când este vremea iernii în viață, ne desprindem de tot ce am fost până atunci, plutim și ne așezăm pe pământ, devenind rădăcini. Cu tot ce am trăit, devenim de oriunde am fi, baza solidă a celor pe care îi iubim, a copiilor noștri, a familiei. Nimic nu se pierde. Totul se îmbină, ne completează, ne formează, ne sudează prin seva iubirii.
Familia este un cordon ombilical prin care ne legăm de viață, chiar și dincolo de ea. De aceea, iubirea este singura . cheie a tuturor lumilor văzute sau nevăzute. De aceea, iubirea este răspunsul în tot și în toate, deoarece numai ea are puterea de a schimba și a face viața să fie eternă. Ne schimbă, ne transformă în nemuritori, deoarece am știut să ne deschidem viețile, vieții și ă o lăsăm în noi, să ne modeleze cu bune și rele. Iubirea, mulți o iau ca o provocare, dar iubirea e simplă. Ea este acceptare, dăruire, capacitatea de a înțelege și de a vedea dincolo de aparențe, în sufletul celui de lângă noi și să îi rămânem, oricât de pietros ar fi drumul.
Familia înseamnă a nu ne părăsi niciodată, a nu rămâne nimeni în urmă. Înseamnă a ne iubi pentru totdeauna chiar dacă știm că nu suntem perfecți. Nu ne alegem pentru a fi perfecți, ci pentru a crește, a învăța și a ne modela împreună. Olarii propriei vieți, dar și a vieții celui pe care îi iubim. Și lutul în același timp.
Familia și iubirea nu este despre bătălii, lupte, orgolii. Nu este despre contsrângeri, limitări, granițe. Iubirea și familia trebuie să fie despre armonie chiar și când este haos în noi sau viață. Omul de lângă noi trebuie să fie acolo nu cu un scop, nu ca opțiune a lui sau a noastră ci, deoarece acolo simte el că vrea să fie, indiferent de situație.
Nu suntem unii cu alții pentru că ne-am ales, ne-am promis, ne-am făcut case și copii împreună. Nu! Nu astea ne unesc. Nu astea ne sudează. Înțelegerea și iubirea o fac! Asemeni ramurilor, florilor, frunzelor, trunchiului, rădăcinilor…noi trebuie să curgem unii prin alții, unul altuia, unul pentru celălalt și să ne fim hrană o viață întreagă. Să știm! Să știm că orice ar fi, nu ne dăm drumul la mână. Nu ne abandonăm. Mai ales asta! Să știm că ne suntem, deoarece nu putem trăi unii fără ceilalți. Că oriunde am fi, nu este la fel dacă nu ne suntem împreună.
Asta este adevărata alegere când iubești! Alegi să devii parte din cineva, ca apoi să devii parte din ceva ce va dăinui etern! Alegi pe cineva și te lași ales, nu pentru că vrei să trăiești o viață alături de acea persoană, ci pentru că nu poți trăi fără aceea persoană! Asta este defapt semința care va da naștere unui copac puternic. Vânturi sunt. Tornade sunt. Inundații sunt. Ruperi, fulgere și alunecări de teren sunt. Dar cu rădăcini puternice, copacul rezistă chiar și în stâncă. Singurii dușmani a tot, suntem doar noi înșine.
Chiar și pe copacii găunoși, cresc flori, dacă plantăm iubire cu iubire! Plantează un copac și el va deveni cămin, ecosistem pentru el, pentru familia lui, dar și pentru societate! În jurul unui copac sănătos, va fi mereu viață și frumos. Vom găsi mereu liniște, răcoare pentru minte, spirit și suflet. La rădăcina lui, vom găsi mereu drumul către noi…nordul! Iubirea este calea către noi înșine, către cămin, credință și lumină!
Fiți rădăcini puternice, ramuri care dau aripi și flori frumoase care bucură sufletul! Dar mai mult ca orice, fiți nordul în tot și toate!
