Întrebări făr’ de răspuns

Singurătăţi, singurătăţi şi iar singurătăţi.
Nopţi şi zile şi zile şi nopţi
Ce trec în şiraguri de vise şi spaime,
Mă lasă bătrân în chinuri şi drame.

Albit mi-este părul şi gura n-cleştată,
De furii şi patimi în vreme ce toată
Viaţa se scurge în noroiul cel negru,
Un suflet netrebnic, umilit şi funebru.

De ce m-am născut? de ce mai respir?
De ce gânduri negre în suflet inspir?
O lacrimă-mi curge pe buza uscată,
Un fior mă cuprinde, prăpastii mi-arată.

Degeaba mă zbucium, degeaba mă-ntreb,
De ce “a muri” e în viaţă un verb,
Un suflet în carne, cu sânge hrănit,
Ce slabă fiinţă, plăpând şi finit..!

singuratati

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Marius Baltă

Marius Baltă Facebook | De același autor

Sunt un simplu vânător în marile păduri ale cunoașterii.

Recomandări

Adaugă comentariu