Întotdeauna

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.
Obrajii toamnei mi se înroşesc
când şi-amintesc de clipele, puţine
când mă ţineai în braţe… Îndrăznesc

să-ntorc clepsidra şi privind nisipul
alt miez alb de poem să-l dezghioc
doar ca să văd cum ţi se umple chipul
de o lumină nouă… Dintr-un joc

timid de aripi zborul se-nfiripă:
eu m-am aprins a jind,tu te-ai aprins
a nerăbdare ca să faci risipă
de mângâieri căci toamna-mi te-a convins.

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.
Nu-mi pasă că rumori se înteţesc
în jurul meu… Ştiu că-n sfârşit mi-e bine
şi simt cu toată fiinţa că iubesc…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu