Înspre “fără noi”

fara-noiDuc iar pe umeri stele fără vlagă
păşind pe nori de zâmbet resemnat.
Numai tăcerea mi-a rămas întreagă.
Un singur gest păduri a retezat,

a adus ploi şi vânt de-amărăciune,
a ascuţit tăişuri de cuvânt
și-a mărunţit povestea. O genune
a înghiţit tot zidul de pământ

pe care iedera iubirii noastre
în fiecare vis se căţăra.
S-au deşirat eşarfele albastre
de cer senin. Când zborul aiura

mi s-au oprit cascadele-n uimire.
Duc iar pe umeri stele fără glas.
Se mută tot amurgul în privire
când înspre “fără noi” mai faci un pas…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu