Îngerul primei lumi

Tu,
Ce ai fost în viața pe care ai trăit-o
În lumea-ceea veche și plină de minuni?
Și cum îmi vii din vremuri,
De ce-mi apari, iubito,
În vremi târzii
Și pline
De-adânci deșertăciuni?

Pe unde te purtară eternități haine,
Prin care universuri uitate ai umblat
Când eu,
Prin infinituri de gânduri
Doar cu tine
Și visuri suspinânde,
Mereu te-am căutat?

Ești tu
Ori doar un înger ce aripile-și strânge
În vis de noapte albă?
Mă ocrotești?
Rămâi?
Mai vrei să fii cu-acela ce lacrimile-și plânge
Și sufletul și-alungă
Spre lumea cea dintâi?

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Daniel Visan-Dimitriu

Daniel Visan-Dimitriu Facebook | De același autor

Profesor de matematică și de informatică, a debutat cu poezie în anul 2002. În 2003, a publicat primul volum- Aquarium. A fost premiat pentru creațiile sale în cadrul unor concursuri naționale și internaționale.

Recomandări

Adaugă comentariu