Un poem de dragoste.
Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.
Mă vor bea cândva, zeii
și vor simți în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete și de rău.
Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân înghețat
…suavă meninge
și somn tulburat.
Nichita Stănescu,
Sete
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
Blog | De același autor
Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
