În mâinile tale

În mâinile tale
Cuvintele mele se zbat
Ca o batistă în gara ceasului târziu,
Ca un șuier, ca o tânguire,
Ca un țipăt trecându-ți linia vieții,
Ca o ursită ce-a uitat de-i bună
Sau plină de dor.

În mâinile tale sunt o fântână de cer,
Un ciob de nemurire,
Un soare orb de-atâta risipire

Un corb rătăcit în altarul nopți
Sunt eu când tu nu-mi ești.

În mâinile tale nu mai am timp
Ori mi-ai uitat conturul,
Ori
Am visat c-am fost
În mâinile tale
Rotund.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Daniela Konovala

Daniela Konovala Facebook | De același autor

Sunt nascuta vara, iubesc ploaia si marea si nisipul. Si aerul sarat il port in piele. Iubesc oamenii si viata si singura mea patrie e iubirea.

Recomandări

Adaugă comentariu