Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască

Fluturi în stomacul artei

Neobișnuitele creații ale unui fost polițist rus. Ceea ce vedeți în imagine nu este o pictură. Ci un colaj realizat,...

Continuare...


Powered by

În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască

Ramona Sandrinade @
31 July 2018

În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască mai departe celor mici adevăratele valori: iubirea, înţelegerea, ascultarea, zâmbetul, seninătatea.

Oamenii mari, deoarece au crescut mari si au uitat cum este sa fii copil cu ochi mirati, curiosi, dornici de alintat, de ascultat, le umple celor mici viaţa cu jucării de pluş, dar uită să îi mai ţină pe genunchi, să modeleze alături de ei plastilina, să coloreze lumea sau cerul în verde şi alte culori pe care doar copilăria le mai are.

Oamenii mari, le umple dulapurile de haine, de tehnologii, dar nu le umple sufletul cu căldură. îi lasă să tânjească şi consideră că dacă dăruiesc lucruri, acestea vor reuşi să compenseze iubirea, să o cumpere, să o înlocuiască.

Defapt nu o înlocuieşte. Îi dereglează. Îi transformă în adulți defecți. Oameni care se tem de responsabilități, oameni care se tem să socializeze dincolo de un ecran, oameni care spun prea mult și prea des: “Este greu! Nu pot!”, oameni prea introvertiți. Speriaţi. Speriați de un loc de muncă plin de oameni, speriați de parcuri, speriați de greutăți, speriați de iubire, de responsabilitate. Speriați de viață!

În graba lor, oamenii mari uită să transforme viaţa într-o poveste cu tâlc din care cei mici să înveţe mereu să rămână oameni frumoși și buni, oameni care știu să stea drepți, să ia propriile decizii și să și le asume, oameni care știu că sunt unici și nu au nevoie să imite modele ieftine doar pentru a fi în centrul atenției. Oameni umani!

Oamenii mari ar trebui să își amintească mai des că ei sunt părinţii, iar ca părinți, ei sunt solul de unde copilul lor își trage esența, unde are rădăcinile înfipte. Uită că din ei îşi trag copiii seva. Astfel, în timp, stejarii vor dispărea, se vor converti în arbori trecători, fără umbră celor cărora le este prea cald sau sunt obosiţi, fără foşnete celor care vor să audă un sunet de inimă, fără boabe de rouă celor însetaţi. Arbori în care nici o pasăre nu își face măcar un cuib!

În timp, unii vor dispărea complet, asimilaţi fiind într-o lume în care nu se mai cunoaşte copac de pădure! Şi, este păcat să pierdem fericirea şi privilegiul de a creşte copaci frumoşi sau acela de a fi părinţi!

A fi părinte și a te bucura de familia ta, este cu siguranță cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om!

Antonio Capel – Silvia y Julia

Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!

Despre autor

Ramona Sandrina

| Blog | Facebook | De același autor

Unii cântă, alţii dansează step, iar eu scriu. Asta iubesc să fac. Textele mele sunt pentru toţi, dar asta nu înseamnă că toţi se vor regăsi în ele. La urma urmei, ele sunt ceva mai mult decât personal. Sunt carne din carnea gândurilor mele. Sânge din sângele sufletului meu. Spicuiri. Flash-uri. Emoţii, Fluturi. Zboruri. Căderi. Le-am adunat în cuvinte şi le-am dăruit.

Comentează

Parteneri