Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

In cautarea domnului Trandafir…

Papusile de portelan

Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi...

Continuare...


Powered by

Dascali minunati, va multumim!

In cautarea domnului Trandafir…

Cred ca viata fiecarui om se poate asemana cu o carte, careia zi de zi, cum putem noi mai bine, ne straduim sa ii adugam pagini. Un prieten imi spusese in urma cu cativa ani buni: “te rog, nu lasa paginile goale!”. Asa cum nu ma pot rezuma doar la o carte preferata, tot asa (si aici cred ca fac parte din categoria celor privilegiati!) nu ma pot limita doar la un profesor care m-a invatat ca intr-adevar, viata este o poveste care merita traita cat mai frumos.

Plec de la mottoul colectiei “Cartea de pe noptiera” al editurii Humanitas pe care l-am intalnit in anii de liceu… adolescent fiind, imi amintesc cum imi comandasem prin posta o carte ce ma influentase la vremea respectiva mult: Alchimistul de Paulo Coelho. Pentru toate cartile frumoase pe care mi le-au oferit de-a lungul anilor, pentru toate paginile vietii mele pe care m-au ajutat sa le “brodesc” cu majuscule… lor le multumesc: incepand cu doamna invatatoare, dirigintele din scoala generala, dirigintei din liceu si sfarsind cu profesorii pe care i-am avut de-a lungul studiilor de licenta si masterale.

Un semn de eterna recunostinta pentru doamna B. sau lumina duhovniceasca a sufletului meu cum imi placea sa i ma adresez in scrisorile pe care i le scriam (si care, sunt convins ca din “lumea cea buna”, imi poarta de grija). Pe doamna B. am intalnit-o la sfarsitul clasei a XI-a si cred că a fost perioada care m-a marcat într-un mod inconfundabil şi unic (câţi au, oare, o asemenea şansă?) din punctul de vedere al “devenirii” interioare, spirituale, deoarece am avut privilegiul de a întâlni un om cu totul excepţional, care avea să-mi marcheze definitiv viaţa.

A fost perioada în care am învăţat că literatura este un scut împotriva morţii şi că viaţa însăşi este o poveste care merită trăită. Pentru toti dascalii care m-au invatat ca povestea este partea cea mai frumoasa a vietii omenesti, le ofer in semn de pretuire aceste cuvinte imbratisate de un sincer MULTUMESC din suflet:

“Cartile sunt ca oamenii.
Pe multe le intalnesti la tot pasul, dar nu-ti produc nici o impresie: le uiti imediat.
Cu unele te intalnesti de nevoie.
Sunt altele pe care iti amintesti ca le-ai iubit, dar nu-ti mai spun nimic si cateva care pur si simplu n-au vrut sa te iubeasca.
Dar sunt si carti de care ramai cumva indragostit: crezi ca le-ai uitat si totusi le aduci atat de tare dorul…”

Silviu Mihaila

    Comentarii
  1. catalina

    Doamna Boeru?

  2. Silviu Mihaila

    Nu, nu stiu cine este dna Boeru...

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.