imaginea vieții

cu ochii închiși asculți țipătul pescărușilor străbătându-ți inima,
iar pașii tăi se trezesc răscolind marea însângerată
doar gândurile ți-s departe, în lunca verde în care mierla îți dăruiește sufletul ei
ca un obol al primăverii
și zâmbești

dar nu e pace. orizontul este punte către dincolo în care pășești abisurile Styxului
doar în inima ta e cântec: cântecul duminicii care rodește în tine, care crește în tine și prin care te regăsești…

cine ești tu, suflete? pasăre modelată de mâinile mele
ce frumoase ți-s aripile, ce fin ți-i conturul
calde culorile inimii…

pașii mei răscolesc nisipul mării, însă gândurile mi-s departe, la tine,
în lunca verde în care primăvara dă semne că sfârșitul timpului nu a venit
inima mea e aici….
în ultima duminică dinaintea furtunii…

cu ochii închiși rostesc ultima metaforă vie, apoi, rugăciunea mea brăzdează cerul
brațele mele închipuie semnul crucii, iar tu ești aici, albă, însoțindu-mă printre stânci pe cărări șerpuite , printre neguri și vise…

trăiesc…

imaginea-vietii

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Traian Calistru

Traian Calistru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu