imaginea vieții

cu ochii închiși asculți țipătul pescărușilor străbătându-ți inima,
iar pașii tăi se trezesc răscolind marea însângerată
doar gândurile ți-s departe, în lunca verde în care mierla îți dăruiește sufletul ei
ca un obol al primăverii
și zâmbești

dar nu e pace. orizontul este punte către dincolo în care pășești abisurile Styxului
doar în inima ta e cântec: cântecul duminicii care rodește în tine, care crește în tine și prin care te regăsești…

cine ești tu, suflete? pasăre modelată de mâinile mele
ce frumoase ți-s aripile, ce fin ți-i conturul
calde culorile inimii…

pașii mei răscolesc nisipul mării, însă gândurile mi-s departe, la tine,
în lunca verde în care primăvara dă semne că sfârșitul timpului nu a venit
inima mea e aici….
în ultima duminică dinaintea furtunii…

cu ochii închiși rostesc ultima metaforă vie, apoi, rugăciunea mea brăzdează cerul
brațele mele închipuie semnul crucii, iar tu ești aici, albă, însoțindu-mă printre stânci pe cărări șerpuite , printre neguri și vise…

trăiesc…

imaginea-vietii

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Traian Calistru

Traian Calistru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu