Hoț de inimi

Tu stai pe-un mal și mă privești
Iar ochi-ți cânta doar strigarea
Și poate că ai vrea să pleci
Dar oasele nu îți ascult-acum chemarea.

Poate că ieri ai mai zâmbit
Atunci când mi-ai zărit iar chipul
Sau poate-ai plâns fără să știi
Căci inima te-nșală când furi timpul.

Ai fost un hoț al nopții, crai al zilei
Și deseori mi-ai dăruit doar umbre
Și înțeleg că sufletul îți tace…
Dar știi că eu pictez acum doar zâmbetele sumbre?

Deci nu-mi fura nepăsător cuvintele
Fără să știi cum le-a născut durerea.
M-ai frânt nu prin plecarea ta –
Ci pentru c-ai lăsat în urmă doar tăcerea.

tacerea

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu