Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Hai sa traim impreuna pana cand parul ne va incarunti

Traditii japoneze la Muzeul Satului

La sfârşitul acestei săptămâni, sâmbătă şi duminică, 16 şi 17 octombrie 2010, porţile Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din...

Continuare...


Powered by

Hai sa traim impreuna pana cand parul ne va incarunti

Sorin Tudorde @
10 September 2012

O emoționantă scrisoare de dragoste scrisă acum 400 de ani.

În aprilie 1998, arheologii din Coreea de Sud au descoperit, într-un cavou din Andong, trupul celui care a fost Eung-Tae Lee, membru al vechii familii Goseong Yi. Pe pieptul bărbatului decedat la vârsta de 30 de ani se odihnea următoarea scrisoare.

“Tatălui lui Won,
1 iunie 1596

Mi-ai spus mereu: «Dragă, hai să trăim împreună până când părul ne va încărunți şi să murim în aceiași zi». Cum ai putut muri fără mine? Pe cine ar trebui să ascultăm eu şi băiatul nostru cel mic și cum ar trebui să trăim? Cum te-ai putut duce înaintea mea?

Cum mi-ai dăruit inima și cum ți-am dăruit inima? Ori de câte ori ne întindeam unul lângă celălalt îmi spuneai mereu: «Draga mea, oare alţi oameni se preţuiesc şi se iubesc aşa cum o facem noi? Sunt şi ei ca noi?» Cum de ai putut să laşi totul în urmă şi să pleci fără mine?

Pur și simplu nu pot trăi fără tine. Tot ce îmi doresc este să vin la tine. Te rog ia-mă acolo unde ești tu. Sentimentele pe care le am pentru tine nu pot fi uitate, iar amărăciunea nu are limite. Unde să găsesc acum loc pentru inima mea și cum să mă împac cu dorul de tine pe care îl simte copilul nostru?

Te rog, citeşte această scrisoare şi răspunde-mi în detaliu în visele mele. Pentru că vreau să aud în detaliu ce spui în visele mele, am scris această scrisoare şi am pus-o lângă tine. Citește-o cu atenție și vorbește-mi.

Când voi da naștere copilului care este în pântecele meu, cui ar trebui el să spună «tată»? Poate oare înţelege cineva ceea ce simt? Nu există o tragedie pe măsură sub ceruri.

Tu eşti doar într-un alt loc şi nu ești într-o suferință la fel de mare ca a mea. Nu există nici limită și nici sfîrșit al durerii despre care pe scurt am scris aici. Te rog, citeşte această scrisoare şi apari în visele mele și arată-te în detaliu și vorbește-mi. Cred că te pot vedea în visele mele. Vino la mine în secret și arată-te. Nu există limite la ceea ce vreau să spun şi mă opresc aici.”

La căpătâiul lui Eung-Tae Lee, arheologii au găsit și sandalele din fotografia următoare. Sandale din cânepă împletită, cusute cu fire din părul soției îndurerate…

(via)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. anca

    Acum 400 de ani oamenii din acea zona aveau trairi profunde, iubeu natura, o respectau, se respectu si se iubeau cu adevarat ... sentimentele puternice, credinta, loialitaea, educatia au fost exemple pentru cei ce au vrut sa cunoasca civilizatia coreeana...Pacat ca pentru majoritatea europenilor zilelor noastre o asemenea scrisoare ar putea fi desueta...Profunzimea sentimentelor acestei femei ramase vaduve inainte de nasterea copilului este extraordinara, iar dorinta de al vedea macar in vis e suportul de a putea merge mai departe....Minuanta scrisoare

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.