fierb în toate durerile lumii
nici nu ai crede
nu-i așa prietene
mă privești
că pe o nălucă
de după ochiul de cristal
îţi apar rece şi
te faci că simți
mi-e inima clocot
albastru şi strigăt
e ca şi cum m-ai disloca
din propria-mi stare
e ca şi cum m-ai plânge
înapoia unor visuri deșarte
seară de seară înfofolit în
umbre solitare
reliefându-mi
globul de cristal
ca pe o aripă fugară
