Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Gara noastră de fiecare zi

Cinci statistici și cinci superstiții de Constantin și Elena

Cinci statistici… 1. 640.518 bărbați și 1.160.116 femei își aniversează onomastica de Sărbătoarea Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena; 2....

Continuare...


Powered by

Gara noastră de fiecare zi

Sorin Tudorde @
2 July 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

“Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?”

“Dimineața e abia presimțită și totuși sunt destui călători care vin și călători care pleacă. De ce vin? De ce pleacă? Dar e prea devreme să întreb.

Filosofii, istoricii, profeții și toți ceilalți care se ocupă cu sensul existenței dorm încă. Au citit până noaptea târziu și nu pot să-i trezesc la o oră atât de nepotrivită. Există și călători care stau și așteaptă, bineînțeles în sala de așteptare, cuminți, dar și pe peroane. Ce aşteaptă? Dorm însă și psihologii sau cum se mai cheamă cei care știu câte lucruri poate să aștepte un om și, în general, ce rol are așteptarea în lume. Nici pe ei nu pot să-i trezesc. Sunt obosiți, extenuați de probleme serioase, nu se cade să-i deranjez pentru un fleac, fiindcă eu în gara aceasta, în dimineața aceasta, care nu e încă dimineață, e jumătate noapte, nu știu de ce stau oamenii prin sălile de așteptare ale veacului.

Unii au renunțat să aștepte. Au ațipit, pur și simplu, între doua țipete de locomotivă. Au uitat de veniri, au uitat de plecări, au uitat de vacarmul din gară. E bine? E rău? Nu știu.Cei care explică astfel de lucruri complicate dorm și ei. E normal. Sunt din ce în ce mai multe întrebări şi ei trebuie să dea din ce în ce mai multe explicații în timp ce inexplicabilul crește ca o noapte imensă sau ca o dimineață imensă, încât, stau mai departe în această jumătate de mirare și jumătate de spaimă, prudent, să nu fac vreo gafă care să atragă atenția celorlalți asupra mea. Ar întoarce toți capul. Ce caută ăsta aici, intr-o gară, cu întrebările lui? Aici nu e oracolul din Delfi. Aici oamenii vin și pleacă, așteaptă sau moțăie, dar nimeni, absolut nimeni nu-și permite să pună întrebări.

Deci, mă strecor din gară tiptil și plec să umblu pe străzi. E mai bine. Singurul lucru care mă-ncurcă e că nu știu la ce oră se scoală filosofii, istoricii, profeții, psihologii şi cei care ne explică lucrurile complicate, prin urmare nu știu cât ar trebui să umblu fără noimă pe străzi. Și nici nu pot să întreb trecătorii. Risc să nimeresc vreunul dispus să mă ia peste picior și să rădă: “Nu știai? Ne-am hotărât să venim, să plecăm, să așteptăm și chiar să murim fără să ne mai punem întrebarea de ce. Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?”.

Mai bine nu întreb. Tac și mă uit la ferestre.”

Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)
Viața pe un peron

gara

Pasager așteptând – una dintre sculpturile din bronz realizate de Kevin Atherton și amplasate în gara din Brixton, Marea Britanie

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.