Gânduri din urmă

ganduriSufletu-mi gârbovit de greul minciunii
îşi caută leacul
Mergând înapoi de frica furtunii,
Săracul!
Te găseşte pe tine la răscruce de gânduri
făr’ să te cheme,
Deşi te-a gonit în o mie de rânduri
O vreme.
Spăşit, mereu vii cu-aceleaşi paradigme,
cauţi să mă răpui,
Chiar de-am jurat să nu mai cred în enigme
Şi-n tot ce-mi spui.
Dar începutul nostru-i acelaşi mereu..
butaforie…
Eu te slujesc cu mare credinţă, regele meu.
Ani, înc-o mie.
Vrei curtezane, trofee, visezi vânătoare
de fuste
Şi mă laşi ninsă de vreme şi nu te doare
Viaţa-mi, le-ai dat s-o guste.
Dar va veni şi clipa când tu vei fi vânatul
vremii apuse!
Şi nu-ţi vor folosi trofeele, regatul…
Vor fi… duse.
Iar când Domnu’ va trage linie, îţi vei dori
ca dragostea să-nvie…
Să mai reziste cât un fluture, măcar o zi…
Dar cine ştie???

Dobrea Elena

Recomandări

Adaugă comentariu