Gând reflexiv

Cam ca o gară, viața ta se umple
cu oamenii ce vin, ce stau sau pleacă,
cu cei ce vor și-ncearcă să se-ntâmple
dar și cu-acei ce vor doar să petreacă

o clipă pe alt drum al căutării.
Cam ca-ntr-o gară-i iureșul, peren
al zâmbetelor și-al îmbrățișării
când vine sau mai pleacă înc-un tren.

Pe unii-i plângi, alții te plâng pe tine,
cu unii râzi, cu alții-mparți rutine.
E-un echilibru fără doar și poate
între-ncleștări și umbre deznodate,

între tăceri și strigăte-ascuțite,
între-nfloriri și vise veștejite.
Cam ca-ntr-o gară, fluturăm batiste
de gânduri ce-s când vesele, când triste…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu