Frânturi

Se-aprinde noaptea-n depărtare peste orașul obosit,
Luminile iscate-n zare ard orizontul infinit
Lăsând in urmă curcubee fără de forma si culoare,
Un blând parfum de azalee pătrunde negrele hotare…

Prin fumul dens de la țigară fantome dragi mi-apar în minte,
În gand, acorduri de chitară transpune sunetu’-n cuvinte,
Același vis plin de magie m-adoarme-ncet, chinuitor,
Iar sufletul nu vrea să știe c-am obosit să-mi fie dor…

Dorința freamătă ascunsă de zâmbete nepăsătoare
Ne-mpărtășită, e răpusă și aruncată în uitare
Dar nu se-ndură să rămână și din cenușă iar răsare
Să mistuie într-o furtună, întregul vis dintr-o suflare…

Prin crăpăturile de zi, încet se furișează gândul,
Aleargă printre umbre vii dansând cu florile si vântul
Același dans nebun de dor, născut de-al inimii abis
Unde se-adună prea ușor frânturi dintr-un destin nescris…

Clepsidra nopții nu mai cerne al stelelor mărunt nisip,
Nici valul mării nu dă semne c-ar fi uitat același chip
Ce veșnic se-oglindește-n șoapte, pe buze murmur ne-ncetat,
Un strigăt surd se rupe-n noapte dar prea târziu, căci a plecat…

franturi

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu