Franturi din infinit

ziceai ca vrei sa ne jucam
atunci nu mai sta holbandu-te la firea mea telurica
n-ai mai vazut un om
atat de putrezit pe interior
pana acum?
eu pot
sa trec de ganglioni
pana la ganduri veridice
ma cuprinde o sete febrila
de materie cenusie
mi-e tare dor sa ma bagi in ceata
cu aberatii
construite pe un dig
de fum

stii ca doare
ma inghioltesti de pe versanti
devii las
nu-ti place sa ma privesti
cum cad
si ma rasucesc in declin
nu trebuie sa-mi dovedesti mie nimic
mi-e suficient
sa vad cum sorbi cu dezgust
din cestile murdare
de trecut

franturi-infinit

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Dobre Andreea

Dobre Andreea De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu