Foc în exil

Te-aştept în colibă, e balta aproape,
Pădurea, aici, este verde mereu
Şi caii sălbatici adorm lîngă ape
Și ploaia miroase a lacrimi de zeu.

Te-aştept, fără noimă, cînd trenul mai ţipă,
Cînd lemnul pocneşte a semn dureros,
Te-aştept în tăcere, te-aştept în risipă,
Te-aştept fără spaimă şi fără folos.

Aprind cîte-un foc, să îl vezi de departe,
Prin papuri şi sălcii, – lumină în drum,
Şi-o barcă din trestii anin, să te poarte
Ea singură-n locul cu flăcări şi fum.

Ţi-e viaţa uscată, o simt dintre valuri,
Şi nici n-ai copacul să-l îmbrăţişezi,
Întinzi şi în somn cîte-o mînă spre maluri,
Să ieşi din vîrtejuri şi să te salvezi.

Dar nu e scăpare, oraşul e-o groapă,
Şi-n jurul lui, viaţa ‒ un cîmp pustiit,
Pe care o barză, tîrîndu-se şchioapă,
Îşi simte pămîntul, sub ea, pregătit.

Încearcă măcar să te-abaţi pîn-la mine,
Prăji-vom un peşte la jar, vom bea vin,
Şi-n tainele nopţii spăla-vom rugine,
Cu ochii spre lună şopti-vom “Amin!”.

Te-aştept unde doarme adînc veşnicia,
În mijloc de smîrcuri şi plauri, şi stuf,
În locul în care se-ntoarce pruncia
Din mersul ei silnic, cu glod şi zăduf.

Se-aude iar trenul. Încet, fantomatic.
Un şuier… Apusul a fost mîngîiat.
Te-aştept în coliba din mediul acvatic,
Te-aştept lîngă Dunăre, la Calafat.

(din volumul “Purgatoriu pentru sfinţi”)

apus

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Dragos Niculescu

Dragos Niculescu Blog | Twitter | Facebook | De același autor

Premiat în cadrul mai multor concursuri literare naționale, poeziile lui Dragoș Niculescu au fost publicate de mai multe edituri. Este o prezență activă la târgurile de carte şi cenaclurile literare ale Uniunii Scriitorilor din România.

Recomandări

Adaugă comentariu