Flori ofilite

Ca şi cum mi-am sfărâmat fiinţa,
mi-am dărâmat simţirea,
iar sufletul meu a căzut dinaintea ei.
Nu am vrut decât o secundă de eternitate.
Vraja…
Eu am fost frumuseţe, ea a fost ceva.
Altceva…
Împreună am fost o catastrofă,
sens, durere.
Ipocrizie…
Nemernicie, suflete curate, uitare, groază.
Nimicuri…
Frumuseţe şi mizerie umană…
O iubire nesănătoasă!

(Din volumul Poeme decadente, 2015)

flori-ofilite

Claudiu Marghiolu

Claudiu Marghiolu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu