Fii ai acestui veac

Din negura acestui veac
Pășește fiul hâd, pribeag
Ce umblă-n ale sale tot mereu
Crezând că el e unul dumnezeu

Și se încrede în a sa putere,
Își face crez adesea din himere
Și-și uit-adevărata fire,
C-a fost chemat spre nemurire.

Sărmanul, împlini-va-i voia
Vrăjmașului ce-n chip ascuns se învoia
Să-i spulbere întreaga conștiință
Cu-a sa șireată atotștiință.

Căci fiul, fermecat de gânduri,
Își puse toată istețimea-n rânduri
Și el făcu din propria învățătură
Făgaș al lumii- o nouă scriptură.

Și din aceasta toți se vor înțelepți,
Cuvinte mii din ea mulți vor grăi,
Dar cu a lor zadarnică învățătură
Nu vor mai ști de-i adevăr, ori de e zgură…

Oh, voi, cei înțelepți ai veacului de-acum,
Oh, voi, ce faceți din știință scrum,
Vă preschimbați rațiunea în simțire
Și-o adânciți ca mândră glăsuire,

Să se audă peste veacuri
Cum înțelepții azi găsit-au leacuri
La suferința lumii-ntregi;
A celor mai sărmani, a fiilor de regi…

Și cum izvorul vieții veșnic nesecat
E tot păzit de înțelepții acestui veac
Cari prin tainica lor viețuire
Cheamă tot omul spre jertfire.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ioana-Roxana Rîșcanu

Ioana-Roxana Rîșcanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu