Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Fiecare delirăm în felul nostru

Cum promovam o agenda

Atunci când există creativitate, nu se poate vorbi despre “produse banale”. Iată un exemplu. O animație realizată pentru promovarea unor...

Continuare...


Powered by

Fiecare delirăm în felul nostru

Anca Horjde @
19 October 2017

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

Omule, cine ești și unde vrei să ajungi? L-ai avut pe Dumnezeu și L-ai trădat. Te-ai scufundat în plăceri și te-ai pierdut. Te-ai istovit în durere și n-ai învățat nimic. Ai înfrumusețat pământul și l-ai pârjolit. Ai pansat răni și ai rănit. Ai hrănit și ai înfometat. Ai creat și ai ucis. Când ai fost om și când contrariul tău?!

Te-ai înălțat mai sus decât păsările și continui să te târăști ca șarpele. Forțezi porțile infinitului și te împiedici în propriile tale lanțuri. Ai strigat dreptul la libertate și ai suprimat-o pe a altora. Îți revendici propria justiție în timp ce-i nedreptățești pe alții.

Urâtul ne invadează de peste tot, ne pătrunde în casă, în suflet, în carne și ne urează bun venit în mileniul trei. Rațiunea doarme. Să n-o trezim. Ne-ar putea fi jenă… De monștrii din noi…

Noul precept, plămădit în minți fără suflet ajunși hotărâtori de destine, vrea să ne spună că răzbunarea este arma celor inteligenți…

Așadar, în orice război dintre oameni, glasul rațiunii ne strigă: Religia a murit! Rațiunea, știința și cultura au murit. Este rândul celui care le-a pierdut…

Știm sensul acestei lumi în care mai mult ne rătăcim decât ne găsim?

Drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Cu același cuțit poți tăia și pâinea, și ucide. Depinde în mâna cui se află. Și cine poate garanta că se va afla întotdeauna în mâini de înțelepți?

Ce este esențial în noi, scrie Prof. Petre Brânzei, a fost și în strămoșii noștri, ca particularitățile biopsihologice, fiecare om fiind în același timp un unicat în erosul său, prin capacitățile și suferințele sale.

Niciun suflet extraordinar nu se poate sustrage de la o clipă de Nebunie! Știi cine a spus asta? Aristotel.

Este dreptul fiecărei generații să-și aibă proprii zei, să-și construiască universul în care vrea să trăiască, umplând pereții cu chipurile care-i plac. Întrebarea ce se ridică este aceea a consecințelor, …

Trebuie spus că și gândirea presupune o școală. Este un fenomen de învățare.

La modul general, gândim mai corect evenimentele care se petrec în spațiul nostru vital, cât mai apropiate de noi. Cu cât acestea se îndepărtează mai mult de noi în spațiu, cu atât reprezentarea lor corectă se estompează.

Imaturitatea, lipsa experienței de viață lasă câmp liber oricăror influențe, bune sau rele. Este vârsta maximei manipulări. Aici sunt premisele viitorului adult. Acum sădim ordinea sau haosul în viața de adult.

Altă întrebare: gândim sau suntem gândiți? Sigur cu toții credem că noi suntem actorii principali, cei care dispunem de propria viața și de propria minte așa cum ne dorim. Dar, dacă suntem cei care gândim și nu altcineva ne determină gândirea de ce credem că întotdeauna în istorie au fost mai multe victime atunci când oamenii s-au lăsat influențați de opinii și mișcări de mase, decât apar în afara acestor momente?

A ignora nu înseamnă a rezolva sau a desființa. Gândirea fără gândire, aliniată din moft modei ce se poartă, nu va avea decât o influență trecătoare.

Și totuși, suntem cu toții condamnați să ne însușim, asemenea papagalului, numai cuvinte confecționate de alții? Nu. Cu o condiție. Să ne apărăm propria gândire.

Este apoi o mare diferență între a accepta prin înțelegerea necesității și a accepta din convingere.

Dumitru Constantin Dulcan – Somnul rațiunii

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

    Comentarii
  1. Cosmina

    Fiecare delireaza in felul lui, noi deliram in felul nostru.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.