Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

“Fericiți cei prigoniți pentru dreptate”

Duelul viorilor – Stradivarius sau Guarnieri?

Publicul din România este chemat la ceas de seară, nu în loc ferit, ci cât se poate de cunoscut, să...

Continuare...


Powered by

“Fericiți cei prigoniți pentru dreptate”

Vladimir Stoicescude @
5 November 2013

Chiar dacă articolul nu este despre credință, mă simt nevoit să bat cu pumnii-n piept și să-mi menționez afilierea: nu sunt ateu, sunt agnostic.

Ateul crede cu fermitate în ceva, credinciosul crede cu fermitate în ceva și eu nu am suficientă informație să cred în credință ori în necredință. Nu sunt teolog, însa am crescut în biserică. Am fost “băiat în altar” și am studiat să ajung la Seminarul Ortodox din Târgoviște. Nu am ajuns preot, însă, din curiozitate, am participat la discuții, seminarii și cursuri pe teme religioase la un nivel destul de înalt.

Ideea este următoarea: din tot ce am învățat eu despre religie nu reiese o doctrina a banilor. Nu înțeleg de unde tupeul acesta fantastic să ridice o catedrala de prost gust când sunt atâția orfani, atâția oameni ce trăiesc în stradă și în condiții mizere. De unde tupeul acesta fantastic să investești 200 de milioane de euro (Deutsche Welle), ori 100 cum spune patriarhia? Nu sunt spitale, nu sunt școli și sunt foarte puține inițiative din partea bisericii pentru a îi ajuta pe aceia ce trebuie ajutați. De unde tupeul acesta fantastic să ridice castele, de unde vine tupeul de a cere, într-o țară democratică, ca biserica să aibă prezență în parlament pentru a face “lobby”? Cum se poate așa ceva când orice țară educată înțelege nevoia și importanța separării bisericii de stat?

Unde sunt sunt mesele pe care le dați săracilor? Unde sunt acțiunile sociale pentru a curăța parcurile, ori pentru a vizita bătrânii din azile, ori pentru a aduna hăinuțe și jucării pentru copiii născuți săraci și botezați sub naosul bisericii pe care o conduceți?

Cine-i vinovat? Noi, noi suntem vinovați. Statul este vinovat pentru atitudinea împăciuitoare de după revoluție, băbuțele cu banii în batistă sunt vinovate pentru contribuțiile săptămânale și tinerii care, de multe ori lipsiți de credință, se cunună și își botează copiii “din tradiție”. Noi suntem vinovați pentru că nu spunem nimic și permitem stricăciunea unei instituții prin atitudinea noastră pasivă.

În România sunt mai multe biserici decât școli. Repet, în România sunt mai multe biserici decât școli.

Scurtă și incompletă recapitulare

Evreii încă îl așteaptă pe Mesia, pentru creștini Mesia este Iisus. Islamul îl recunoaște pe “Isa”, însă Mahomed este ultimul și cel mai important profet.

– Creștinismul a apărut odată cu Iisus.

– Sf. Petru ajunge la Roma, primul Papă.

– Constantin cel Mare are o viziune: “in hoc signo vinces” (sub acest semn vei cuceri), nu se știe încă dacă este vorba, într-adevăr, de o viziune ori dacă a fost vorba de oportunism. Eventual, acesta adopta Edictul de la Milano, ce conferă libertate religioasă. Surprinzător, creștinii persecutați devin foarte rapid cei ce persecută.

– Statele Papale: practic instituția papală încetează să fie doar liderul spiritual și devine “stat” cu armată și cu putere de taxare. Acesta este considerat evenimentul ce a declanșat corupția groteasca a instituției și lupta pentru putere cu care suntem familiari.

– Marea Schismă: separarea religioasă dintre vest și est ce duce la nașterea bisericii Ortodoxe. Exista diferențe de doctrină, însă, în fapt, aceasta a fost o răscoală împotriva scaunului papal și a puterii Papei. “Primus inter pares”, ori primul dintre egali.

– Cruciadele, ori raăboaiele “sfinte” pentru convertire și recuperare.

– Auto-da-fé: practica ce făcea parte din arsenalul inchizitorilor spanioli ce luptau împotriva “ereticilor”. Având un miros hollywoodian, procesul se încheia, de multe ori, cu arderea pe rug. Problema este că omul fiind om, exista o savoare similară cu procesele “vrăjitoarelor”.

– Reforma Protestantă: “imediat ce moneda sună în cutie, sufletul părăsește purgatoriul”. Ținând cont că nu face parte din doctrina Ortodoxă, sunt nevoie să specific faptul că “purgatoriul” este locul unde sunt trimise sufletele ce nu aparțin nici în rai și nici în iad. Din punct de vedere religios, sunt trimise acolo spre curățirea păcatelor. Practica indulgențelor se rezuma la salvarea sufletelor din purgatoriu cu ajutorul donațiilor către Biserica Catolica. Practică ce a dus la apariția protestantismului.

– Biserica Anglicana: Henry al VIII-lea decide ca dorește să divorțeze de Caterina de Aragon. În vremea aceea, divorțul nefiind o practică acceptată de Catolicism, însă oficiul Papal putea emite decrete prin care se putea ajunge la anularea căsătoriei. Din nefericire, “statul” Papal era condus de Clement al VI-lea, “prizonierul” lui Charles al V-lea. Charles al V-lea fiind nepotul Caterinei, Papa a fost forțat să refuze anularea, acțiune ce a dus la separarea Angliei de Biserica Catolica și la formarea Bisericii Anglicane.

– Exodul: datorita persecuției, protestanții au fost nevoiți să se îndrepte către “raiul” American. Cum au ajuns acolo, au început să-i persecute pe localnici.

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

    Comentarii
  1. Dascalu Amadeo

    Cat mai multe articole pe tema asta trebuie scrise. In ziare, reviste si dezbateri la televizor (mai ales, tinand cont de numarul mare de telespectatori).
    Poate cu timpul mentalitatile se vor schimba.

  2. L C

    Nu imi place sa ma declar "cu voce tare", dar, pana la urma, ma auto-evaluez si concluzionez ca sunt o persoana foarte religioasa (desi, spre rusinea mea, nu merg des la biserica). Cu toate astea, consider lucru normal sa ai propria judecata si de aceea
    ... sunt de acord cu tine. Nu imi place ceea ce vad, modul in care se defasoara tot ce are legatura cu "religia" in Romania. E o harababura totala, cei care fac mai mare haz nici macar nu au o credinta prea ferma. Biserica s-a schimbat mult (dar in manastiri inca mai gasesti oameni cu adevarat har), in rau.
    Asa ca da, ai dreptate. N-ar trebui sa existe atatea biserici cand nimeni nici macar nu se oboseste sa le mai treaca pragul, pe cand oamenii mor de foame pe strada si nu-i ajuta nimeni. Totul vine din indiferenta in care a cazut poporul.

    Peace.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.