Femeie de lut

Femeie de lut cu chipul primăverii pe buze,
Demonă cu tandre glasuri înfipte violent,
Zi clară cu adieri trecute-n unghiuri obtuze,
Noapte senină cu stele tresărind greoi, atent,
Mi te-ai arătat în beţia de contururi fermecate,
Lovind dur, tot mai dur, fără suflare şi fără rând
În a lumii destrămare, în orizonturi cu păcate, gând,
Doborând acele clipe de fapte din fiece rând.
Tu, femeie de lut, tu, demonă, tu, zi şi noapte.
Mi-ai surpat Universul, m-ai ucis în şoapte.