Egoism

Trăiesc în propriul strop de ploaie și mă izbesc violent de pământul anost.
Ca un flux mă-ntind spre el și mușc lacom din savoarea-i.
Nu-l pot hrăni, așa că stau la suprafață privind ceilalți stropi
Cum își oferă ultima lucire pentru a-l readuce la viață.

Privesc în jur, gălăgie.
Mă ascund sub umbra frunzei care tocmai a căzut.
Mă ocrotește, cu toate că nu merit
Și mă roagă suav ”Contopește-te!” ”Oferă-i vitalitatea ta!”
Dar ignoranța mea n-a răsunat niciodată mai puternic.

O aud vag acum. A încetat să mai vorbească. Ploaia s-a oprit.

Sunt un laș.
Am rămas singur pentru că toți și-au consumat sacrificiul
Iar mie mi-a rămas regretul.

Sunt egoist.
Și acum realizez că n-a existat niciodată frunza ocrotitoare.
Doar suflul ei încleștat în mine.
Pentru că mereu vei simți spiritul acutizat de ambiguitatea materialului.

Sunt în stropul meu de ploaie.
Și-am pierdut lupta cu destinul.

egoism

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Chițac Ioana-Anamaria

Chițac Ioana-Anamaria De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu