Uneori, confundăm durerea altora cu propriul venin: din cauza ezitării lor de a ne-o dezvălui!
Şi pe urmă, continuăm să revărsăm din noi, atât de mult venin încât, ajungem să spunem: “s-a produs o ruptură”… (ireparabilă)! Fără să conteze câtuşi de puţin că, în loc să vindecăm o rană, o adâncim din ce în ce mai mult, cu ura noastră nestăvilită!
Nu avem în faţa ochilor, decât un singur vinovat: cel pe care, de fapt, tot noi l-am rănit!
