Drumul acesta

drumul acesta cu pietre asprite
ce-mi sângeră tălpile sub asurzitoare tăceri,
drumul acesta rătăcit prin răspântii,
nesfârşit ca o rugă viscolindă prin seri,
fumuri albe de ceţuri, felinare orbite
şi vânt destrămând stelele-n cer,
drumul acesta ca o funie-ntinsă
între cer şi pământ, între clar şi mister,
despletit peste spini c-o lumină candidă,
mărginind păduri în care urlă jivine,
sprijinind cerul cu o iubire definitivă,
drumul acesta ar fi trebuit să mă ducă la tine

de n-aş fi călcat din greşeală
pe pleoapa îngerului păzitor …
de nu mi-aş fi strivit alergând
aripile de cocor…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă Facebook | De același autor

Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti!

Recomandări

Adaugă comentariu