Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Dragoste la prima vedere, clasa întâi

Adevarata dragoste e mereu nerostita

Vă puteți imagina o lume fără dragoste? Chiar vă puteți imagina o lume fără dragoste (acolo, în interiorul vostru, în...

Continuare...


Powered by

Dragoste la prima vedere, clasa întâi

Mădălina Dumitrachede @
28 January 2016

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că Webcultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim pentru susținere!

It Boy /20 ans d’écart – o comedie spumoasă à la française.

It-BoyDeși e forfotă mare în comedia franțuzească, în care se mișcă soți încornorați, amante, fete răsfățate ori amorezi aiuriți, în Paris nu s-a atins paroxismul care-a invadat de mult timp marile ecrane de peste Ocean. Așadar, David Moreau încearcă să repare acest “neajuns” cu pelicula: It Boy /20 ans d’écart înhămându-se la un fel de “Cherchez la cougar“.

Alice Lantins (Virginie Efira) – la 38 de ani – este o mamă celibatară frumoasă, ambițioasă și probează o impecabilă conștiință profesională. Cu toate acestea, mai uită de viața ei privată. Ar fi putut să devină redactor-șef al revistei Rebelle (referire directă la celebrele reviste glossy Elle sau Vogue), fie și numai pe baza imaginii ei de femeie stăpână pe sine. Aflată în cursă cu o colegă quebecheză – Lise (Amelie Glenn) – depune eforturi să îl convingă pe șeful ei că ea merită acel post, ci nu  Într-o călătorie cu avionul, tânărul Bathazar (Pierre Niney) își intersectează privirea cu cea a lui Alice și, în pofida celor douăzeci de primăveri ale sale, simte ceva misterios…un veritabil coup de foudre.

Ițele se-ncurcă à la comédie française. Alice devine conștientă că promovarea depinde numai de ea, transformă peripeția cu junele într-o idilă plină de farmec. Presată de lipsa de timp (aproape permanentizată), Alice pierde un stick/USB în avion, dar agilul Balthazar îl recuperează și încearcă să i-l returneze femeii. După câteva tentative eșuate, temerarul izbutește să o găsească pe neglijenta damă și-i propune o întâlnire pentru a-i returna prețiosul obiect. La locul de întâlnire – un bar – tinerii colegi ai lui Balthazar surprind și imortalizează în fotografii câteva ipostaze interpretabile în care se găseau cei doi protagoniști, apoi le “ciripesc” /twittering. De-aici, începe… “catastrofa“, sugerată și de titlul franțuzesc: 20 ans d’écart. Convinsă, că aceast mic incident i-ar putea compromite cariera, încearcă din răsputeri să convingă lumea că se-nșală.

Realizatorul David Moreau (The Eye) se îndepărtează pentru întâia oară de genul său predilect – filmul horror – și abordează comedia romantică. Mai ales că este la prima încercare, pelicula pare o reușită. Fără pretenții sociologice reale, cineastul a ales un subiect din actualitate: diferența mare de vârstă dintr-un cuplu, femeia “la modă”: matură, seducătoare, eichetată adesea (vulgar): cougar /MILF. În Statele Unite, aceasă temă e devenită deja clasică și oferă șansa multor actrițe aflate între două vârste să-și regenereze doza de sex-appeal: Michelle Pfeiffer, Catherine Zeta-Jones, Jennifer Aniston, mergând pe urmele magnificei Anne Bancroft, cea care l-a sedus pe tinerelul Dustin Hoffman, în clasicul The Graduate (1967). În Franța, acest subiect este departe de a fi comun, iar comedia semnată de Moreau încearcă să mai estompeze clișeele vulgarizatoare.

Încredinând rolurile principale unui duo șarmant și osmotic, realizatorul ocolește capcanele din tematica aleasă: nu cedează nici tentației, nici lejerității maladive. Fără prea multă political correctness, filmul găsește echilibrul, capătă o justețe a tonalității și aduce simțul umorului în matca naturală. Plin de spirit ludic, fără a se îndepărta de altoiul seriozității (scenariul este semant de Moreau și Amro Hamzawi) – mai ales în lumea malițioasă în care lucrează Alice -, It Boy reface alianța dintre surâs și râs, umor și tandrețe și scoate la iveală o comedie spumoasă.

It Boy /20 ans d’écart

Regizor: David Moreau
Scenarist: David Moreau și Amro Hamzawi
Compozitor: Guillaume Roussel
Operator: Laurent Tangy
Producător: Abel Nahmias
Monteur: Cyril Besnard

Distribuţia

Virginie Efira (Alice Lantins)
Pierre Niney (Balthazar Apfel)
Charles Berling (Luc Apfel)
Gilles Cohen (Vincent Khan)
Amélie Glenn (Lise Duchene)
Camille Japy (Elisabeth Lantins)
Michael Abiteboul (Simon)

Având un ritm bine cumpănit, detaliile subtile ale portretului sunt adăugate cu entuziasm de entuziaștii actori. Trebuie să fie priviți doar cu atenție.Virajul de 180° este benefic pentru cineast. Dialogurile bine susținute de cei doi eroi, regia lipsită de ornamente pun în mișcare pe ecran un mecanism bine-uns ce declanșează un râs molipsitor. Alchimia din cuplul Efira/Niney este evidentă. Virginie Efira (Second Chance, My Worst Nightmare)  este perfectă în postura de cougar” marcată astăzi de fantasmele sociale, respectându-și, în egală măsură, rangul de actriță talentată și respectată din generația ei. Artista trasmite gânduri ce se transformă în hohote de râs, grație expresivității.

Pierre Niney (Romantics Anonymous) – deja societar al Comediei Franceze (deține recordul de-a fi fost, la 24 de ani, cel mai tânăr actor din casa lui Molière!) își găsește cu ușurință locul în acel binom surprinzător. Nici regizorul, nici interpreții n-au lăsat să le scape vreo nunață didacticistă în ceea ce privește diferența “neregulamentară” de vârstă, tratată adesea în zeflemea. Aici, happy-endul nu este decât o piruetă socială bine gândită, după o teribilă cursă printre quiproquo-uri . Montajul (Cyril Besnard) plin de dinamism menține vie atenția spectatorilor invadați de muzica compusă de Guillaume Roussel.

 It Boy /20 ans d’écart rămâne o formă de divertisment de bună calitate, cu o viguroasă formă de umor și multă prospețime. Filmul este o comedie luminoasă tocmai bună într-o zi mohorâtă, cu ceață deasă și ger.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă.
Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC “I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.