Dor de noi

Ca niciodată azi mi-e dor de tine
Şi-atât de mult aş vrea să îmi opresc
Pământu-n loc ca să-ţi întorci spre mine
Vâltorile ce nu îmi mai şoptesc

Niciun poem… Azi doare rău tăcerea
Iar depărtarea…doare şi mai mult…
Mă învelesc oftând în adierea
Unei speranţe şi încerc s-ascult

Glasul furtunii înteţite-n rânduri
De tunete, de fulgere, de ploi
Ce vrea să-mi pună ordine în gânduri…
Ca niciodată îmi e dor de „noi”

Şi îmi e noapte… Şi îmi e-ntomnare…
Şi îmi e tot mai teamă de sfârşit
C-abia se ţine umbra-mi pe picioare
Sub ploile ce cad necontenit…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu