Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Desprinderea umbrei mele

Balada telefonului mobil

O melodie în care ne recunoaștem cu toții. Pentru că, oricât ne-am dori să negăm acest lucru, telefonul pare a...

Continuare...


Powered by

Autor: Irina Lucia Mihalca

Desprinderea umbrei mele

Irina Lucia Mihalca23 May 2018

E seară, târziu. Străbat o stradă palid luminată
de becul stâlpilor, case lipite, strâmte,
pare că timpul s-a închis.
Singuri, paşii mei răsună; în depărtare, adânc,
doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.
La colţul străzii un gard ruginit, o poartă de fier întredeschisă,
curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăţi de piatră,
inscripţii abia desluşite: נשמה… לנצח… מעבר… שליפה *
îmi atrag privirea
spre casa părăsită cu aerul unui templu coral.

Ecoul slab al unui cândva-undeva … – acorduri ireale –
urme de paşi făcuţi într-un alt timp mă cheamă înăuntru.
Ca-n transă fac doi, trei paşi… în faţă, desprinsă uşor de mine,
umbra mea întoarce capul, mă priveşte,
înaintează spre templul cu o nouă, ireală, lumină.

Spre Ea se-apropie Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind, acum, imperceptibila lor îmbinare îmi pare o singură umbră,
gândul (al meu, desigur!) mă-ntreabă nedumerit:
– A cui e Umbra asta, a cărui om e umbra ce din senin apare?
instantaneu veni răspunsul Umbrei:
– Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat sufletul,
rătăcitor fiind de-atunci!

Pe zidul templului se derulă-ntr-o clipă viaţa întreagă a unui om…
– Ce grea pedeapsă urma, cu rătăcirea eternă, să plătească!
Tributul celui ce sufletu-şi înşeală, ce minte şi răneşte,
ce-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care-şi uită iubirea.

O singură salvare – ca Umbra să-ntregească ce-a rupt omul
din patimi, din temeri, din orgolii…

De-atunci sunt mii de vieţi în care Umbra sa călătoreşte
ca să repare, în timpuri, tot ce-a stricat un om.
De-atunci şi el şi Umbra-şi caută perechea-umbră,
Iubirea – salvarea sufletului gol.

Din cer, fulgi albi, mici fluturi, pluteau
deasupra acelor umbre îmbinate,
un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri
prin care mă privesc intens şi rugător,
cerându-mi aprobarea.

Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele.
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea-n templu…
În fond, e umbra-mi dragă, dublura mea,
simbolic redată în această viaţă.

• ebr. – Suflet … Veşnic … Dincolo de … Regăsire

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri