Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Despre oribilele pericole ale lecturii

Romantici, în pauza de masă

O poveste de dragoste, în timpurile moderne. Uneori, parcă nici timp pentru a ne îndrăgosti “pe de-a-ntregul” nu mai avem…...

Continuare...


Powered by

Despre oribilele pericole ale lecturii

Marius Baltăde @
14 August 2017

Chiar și lectura face “victime”. Aceasta păgubește natura umană încă din cele mai vechi timpuri, iar istoria ne poate arăta câte orori au ieșit la iveală de pe urma ei. Despre pericolele pe care le înglobează lectura se pot scrie tomuri întregi. Mă voi mulțumi să menționez aici doar câteva din multiplele pericole la care se expun cei care se încumetă să se îndeletnicească cu un asemenea meșteșug atât de riscant.

Odată ce ai început să citești, sistematic sau nu, diverse cărți ce aparțin unui domeniu anume, dacă nu te oprești după primele douăzeci de cărți, ești pierdut. Așadar, primul pericol real al lecturii este dependența. Începi să citești tot mai mult și mai mult. Tot mai divers și mai complex, tot mai sistematic și mai competent. Vei ajunge să nu te mai recunoști. Astfel vei parcurge oribilul drum paideic al transfigurării personale, al restructurării interioare, al regăsirii ingenuității sapiențiale și al serenității paradiziace.

Dintr-un rapace consumator anodin ce molfăie fad cantități necuantificabile de inepții și bavardaj social, de-a lungul lecturilor, vei căpăta pe nesimțite o serie de harisme și înzestrări care mai de care mai spirituale și mai nobile. De la tipologia masculului vajnic, suveran în dos de palmă, în răget crunt, sudălmi groase, genul atletic, mușchiulos, specialist în body building, ineducabil în materie de bun simț, fanatic al automobilelor scumpe, al desfrâului facil, mitocani, bădărani, care se cred băieți fini și care populează în număr mare ornamentica Țărișoarei, prin actul deosebit de riscant al deschiderii unei cărți de literatură, îți poți administra, conștient sau nu, serul imunizant și binefăcător în fața epidemiei trivialității și prostiei.

Repetarea acestui act de deschidere și lecturare a unei cărți ar putea constitui singurul eveniment real și autentic în teatrul de o tristă monotonie al vieții. Ar putea fi actul salvator și schimbarea de care ai nevoie, șansa rarisimă de a accede la un mod de viață conștient și demn. Firește, nu e cazul să ne hazardăm gândindu-ne că după câteva romane vei putea trece de la zumzăiala zilnică a preferințelor muzicale autohtone, la a asculta Mozart, Johann Strauss, Bach sau Tchaikovsky; nici că te vei putea avânta cu repeziciune și ușurătate să parcurgi și să înțelegi opera unui Aristotel, Platon, Hegel, Kant, Heidegger, Descartes sau Spinoza. E adevărat că se scrie imens, că rafturile librăriilor stau să pocnească, că asistăm la un fenomen de inflație bibliografică, iar efectul e descurajant și demobilizant.

A încerca să acoperi toate textele noi devine o utopie asfixiantă. Nu e recomandabil să cazi în bulimie culturală și să devi un consumator lacom al oricărei tipărituri ce-ți cade în mână. Oricum, efectul lecturii nu se poate anticipa, deoarece acesta variază de la un cititor la altul; nu există un traseu sistematic al lecturilor, iar uneori lecturile neprevăzute sunt cele care îți pot declanșa vocația sau te pot marca existențial. Însăși natura feminină poate câștiga înfinit de pe urma cărților; spun acest lucru deoarece observ tot mai multe femei de diferite vârste ce traversează ambientul, care își iau, fără jenă, maniere de mascul. Multe dintre aceste țoape semidocte martirizează limba română și jignesc buna-cuviință și bunul-gust.

Lectura poate avea efectul revitalizant și binefăcător, îndepărtează lenea, placiditatea bovină și senilitatea mentală devenind un permanent exercițiu de întreținere și revigorare a minții și spiritului. Prin asceza lecturii poți adăuga personalității tale o notă de farmec, de rafinament mental creator și restaurator, tonic, simplu, vital; lectura este o binecuvântare care înfrumusețează destinul pământesc și constituie materia primă a înțelepciunii; lectura umple cu frumuseți nebănuite pustiul intelectual și sufletesc în care alegem să trăim, înnoiește, transfigurează și preschimbă miraculos consistența interioară a persoanei.

Uneori, mă întreb descumpănit dacă mai există printre tinerii noilor generații cineva care se mai gândește să-i răsfoiască pe Seneca, Marc Aureliu, Homer, Cervantes sau Goethe… Da! Chiar există și alte bucurii mai mari decât consumul irațional, driblinguri erotice sau înavuțire obsesivă. Contactul cu marile opere culturale înseamnă a te ridica din mlaștina intereselor mărunte și a părăsi subteranele întunecate ale sufletului.

Despre autor

Marius Baltă

| Facebook | De același autor

Sunt un simplu vânător în marile păduri ale cunoașterii.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.