Când vine vorba despre libertate, câți oameni, tot atât de multe înțelesuri. Principala diferență dintre unii și alții fiind unde aleg să o caute și să o găsească: în interiorul lor sau în exterior. De ce? Pentru că în funcție de unde alegem să o căutăm ea ne deschide o altă fereastră.
În ceea ce privește libertatea exterioară, am ales să o privesc sub două aspecte: social și moral.
Din punct de vedere social, libertatea este direct proporțională cu poziția ocupată în structurile societății în care trăiesti, a organizației în care muncești. Depinde de locul pe care îl ocupi în organigrama societății, a organizației. Care pătură te acoperă pe timp de zi și pe timp de noapte, ce funcție ocupi: de conducere, angajat sau liber profesionist. În funcție de acestea, putem vorbi de mai multe posibilități de manifestare a libertății – ca factor de decizie, de asumare, de posibilitatea de dezvoltare.
Deasemenea, nu trebuie să uităm sexul omului. Dacă ești bărbat sau femeie, totul raportat la societatea în care trăim, la credințele unui popor, la modul în care am fost crescuți. Cu toate că au existat mișcări feministe pentru ca femeia să aibă drepturi egale cu bărbatul și implicit aceleași libertăți, acest lucru nu înseamnă că s-a pus semnul egalității între cele două sexe. Iar faptul că nu se va pune niciodată acest semn, nu înseamnă că unul este superior celuilalt. Pur și simplu, totul ține de compatibilitatea acestora în raport cu lucruri, situații.
Din punct de vedere moral, aici, aș face din cele zece porunci, decalogul moral al omului, în vederea asigurării unei vieți trăite în armonie. Respectarea lor nu limitează libertatea ci mai degrabă cultivă valori de dorit.
Cât despre libertatea lăuntrică, despre care alegem să vorbim cel mai puțin și care, poate, e cea mai importantă, naște o întrebare, și anume: noi câtă libertate ne acordăm? Permitem aripilor noastre să se deschidă pe interior să ne poarte în visare, să ne poarte către noi, ne permitem să exprimăm ceea ce simțim, gândim, sau interiorul nostru e împânzit pierzând în luptă cu exteriorul.
Pentru că e mult mai simplu să vorbim despre libertate sub aspectul ei exterior, despre cea care ne este oferită de către alții decât despre cea pe care ne-o oferim. Și pentru că timpul liber e cel care leagă cele două libertăți, această libertate a timpului liber, arată cât aleg eu să-mi permit din tot ce îmi este permis.
Oricum și noțiunea de libertate este de cele mai multe ori înțeleasă greșit. Să fii liber nu înseamnă să lezezi libertatea celuilalt, să distrugi în urma ta, să iei o viața doar pentru că nu ți-a plăcut cum ți s-a răspuns sau cum ai fost privit și câte altele.
Falsa libertate pe care astăzi o trăim, ascunde și ea fel și fel de interdicții, care s-au înălțat ca niște ziduri prin locurile în care pășim asemeni unor labirinturi. Dar nu le vedem, decât atunci când ne dorim să trecem prin perdeaua de ceață țesută cu un scop anume.
Cu sau fără interdicții? Bineînțeles că alegem libertatea, însă în toate trebuie să existe un echilibru. Fără limite, indiferent de numele pe care acestea l-ar purta, lumea ar trăi într-un haos creat chiar de ei înșiși. Avându-le alături, oamenii pot aduna frustrări, dar devin civilizați.
Dar să nu uităm: atâta timp cât libertatea interioară are frâna trasă, putem avea în față marea libertății exterioare, căci nu vom ajunge să ne scăldăm în apele ei cele mai îndepărtate.
