Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Dependenți de Facebook

Fericire

Ea incepuse sa ma strige pe numele meu mic, o strigam si eu tot pe numele mic:Fericire! Era una din...

Continuare...


Powered by

Dependenți de Facebook

Sorin Tudorde @
14 November 2013

Întrebările sunt mai ușor de formulat.

Cât de mult ne hrănește Facebook trăirile? Și cât de mult ne pot domoli aceste trăiri umana noastră foame de viață? Și, mai ales, cât de mult (sau cât de puțin) contează că aceste trăiri sunt iluzii?

Dacă ne dorim să fim onești cu noi înșine, răspunsurile sunt ceva mai dificil de argumentat. Pentru hrana iluziilor exista cu mult timp înaintea rețelelor sociale. Și pentru că unii ar putea fi tentați să spună că, în cele din urmă contează efectul, contează că simțim ceva, iar modul în care s-a ajuns la simțire și durata (ba chiar și intensitatea) sa sunt aproape neimportante.

În cele din urmă, cât de mult contează ceea ce pierdem?

Un film de Beomseok Yang.

(via)

Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri