Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

De noi depinde cum alegem…

Propaganda Web 2.0

Războiul pentru dominarea social media a început. Voi de partea cui sunteți? Mai în glumă, mai în serios, designerul american...

Continuare...


Powered by

De noi depinde cum alegem…

Anca Horjde @
10 April 2017

Pământul este casa noastră și asemenea unui vernisaj fiecare dintre noi își așează tabloul pe pereții săi. Cel care îl cuprinde cu tot ce înseamnă și a cărui poveste rămâne deschisă pentru orice privire. El dă posibilitatea oamenilor să îl admire, să îi desfacă ramele și să-i cunoască la pas fiecare linie, fiecare emoție, trăire, ezitare, zbor sau pur și simplu să-l critice.

Dar toate aceste priviri în trecerea lor, schimbă tabloul, pentru că acel tablou nu este doar material, lumină și umbră, el este viu și respiră tot ce-l înconjoară. Poate îi accentuează culoarea, o diluează, îi dă lumină sau poate îi adâncește umbra… pentru că așa cum spunea Vazgen Gabrielyan, “omul nu este o creație încheiată. Fiecare om este nu numai ceea ce este astăzi, dar și ceea ce poate deveni mâine – bun sau rău.” Căci la urmă, noi suntem ceea ce gândim și facem iar toate acestea schimbă spațiul de desfășurare creând în jurul nostru armonie sau tensiune.

Ce caută privirea străină să găsească? Ceva ce îi este cunoscut, însă în toată căutarea sa, se lovește și de necunoscute. Interesați mai mult de formă decât de conținut urmărim să modelăm cu privirea tablouri străine, iar în căutarea identificării fiecare deosebire ne face să tresărim, să opunem rezistență, chiar lipsa acceptării.

Necunoscutele îmbracă diverse haine, fie că vorbim despre suflet, credințe, despre vis sau orice altceva la care se ajunge mai greu decât cu o simplă privire. Și privindu-ne ne schimbăm, atât din poziția de privitor cât și de tablou, iar revenirea în acel loc, poate să ne pună față în față cu schimbări de ambele părți, cu evoluții, cu transformări.

Zilnic, pânza noastră cunoaște atingeri de pensulă lăsate de gânduri, sentimente, emoții trăite, oameni și toate acestea rămân cuprinse în povestea noastră. Câte culori, câte nuanțe, câtă lumină, câtă umbră, câtă geometrie sau poezie rămâne de văzut, căci la urmă, de noi depinde cum alegem să încheiem lucrarea.

“Vrei să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-le de departe” (Ion Luca Caragiale)

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.