De ce?

Am vrut să-ntreb pământul
De ce se lasă răscolit
De pasul greu, sau prea grăbit,
Știind deznodământul?
Dar a tăcut, și-n lunga sa tăcere
Am înțeles răbdarea ca putere
Și clipele în ani s-au preschimbat
Iar vise dulci au sucombat…
Am vrut să-ntreb apoi furtuna
De ce se-aruncă peste zări
În flăcări de lumină și-n furie de nori
Făcând din cer și glod totuna?
A șuierat, s-a zvârcolit,
M-a dezarmat și m-a-nrobit,
Și-acum, aceeași liniște s-a așternut,
Lăsându-mă… ca la-nceput…
Am vrut să-ntreb tăcerea
De ce stă ca un zid proptită între noi?
Și mi-a răspuns cu ochii goi
“Ca să-ți cunoști durerea!”
Nu mai întreb, voi sta s-ascult,
“De ce?” va fi-ntrebarea de demult
Ce va găsi în lacrimi rugăminți
Și-n noapte doruri mai fierbinți.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mirela Stancu

Mirela Stancu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu