Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

De ce avem nevoie de OZN-uri

Un student român în finala Sony World Photography Awards Student Focus 2014

Sebastian Văcăriuc este unul dintre cei 10 finaliști din lumea întreagă ai competiției. Sebastian Văcăriuc, student în anul al doilea la...

Continuare...


Powered by

De ce avem nevoie de OZN-uri

Anca Horjde @
28 August 2017

Carl Gustav Jung despre un subiect “al timpurilor moderne”.

Opiniei publice îi place sa creadă ca OZN-urile sunt reale, în vreme ce lipsa de încrederea in ele trebuie descurajata. Aceasta trezeste impresia câ în intreaga lume se manifesta înclinația de a se crede in farfurii zburătoare, ca si dorinta ca ele sa fie reale – și una, și alta, susținute de o presă care , de altfel, nici nu nutrește vreo simpatie fata de fenomen.

OZN-ul ca zvon

Având in vedere faptul ca despre OZN-uri se raportează lucruri care nu numai că suna incredibil, ci și par să lovească în fată premisele fizicii generale, este ușor de înteles o reacție negativă, adică respingerea critică.

Preludiul OZN-urilor l-au constituit observațiile facute în ultimii ani ai celui de-al doilea Razboi Mondial asupra misterioaselor proiectile trase asupra Suediei, a căror invenție a fost atribuită rușilor, precum și relatările despre “Foo fighters”, adică luminile care au însoțit bombardierele aliate deasupra Germaniei.

Imposibilitatea de a gasi o baza terestra pentru OZN-URI și de a explica insușirile lor fizice a dus curând la presupunerea unei origini extraterestre.

Motivul invaziei extratereștrilor a fost preluat ca zvon, iar OZN-urile au fost interpretare ca niste mașini conduse de ființe inteligente din spațiul cosmic.

Zvonul arata ca, de regula, au forma unui bob de linte, sunt si lunguiețe sau în forma de țigară și au lumini colorate diferit sau un luciu metalic și că viteza lor atinge aproximativ 15 000 km pe ora. OZN-ul se poate opri brusc deasupra unui obiect interesant, rămânând un timp mai scurt sau mai lung acolo, dupa cum îl poate înconjura ca si când ar fi curios, dupa care sa țâșnească subit și zburând în zigzag, sa descopere obiecte noi.

Nu se stie ce cauta sau vor să observe.

Sunt ființe care se orientează prudent pe pamant și evita scrupulos contactul cu oamenii(…). Bineînțeles, circula si povestiri despre aterizări, în care mici fiinte nu numai că au fost văzute de aproape, ci în care au și încercat să răpească oameni.

Orice minte omeneasca asa-zis sănătoasa și cu bun simt se simte călcată pe coada.

Tentativele inițiale de a interpreta OZN drept invenții rusești sau americane au eșuat, din cauza comportamentului lor aparent imponderabil, necunoscut de locuitorii Pamântului.

În contextul amenințător al situației actuale in lume, unde începe sa se înțeleagă ca ar putea fi vorba de întreg, fantezia creatoare de proiecții se înaltă dincolo de zona organizațiilor si forțelor pământene pana la cer, adică in spațiul cosmic al aștrilor, unde odinioară, pe planete, îsi aveau sediul stăpânii destinelor, zeii.

Martorii oculari de evidentă credibilitate si corectitudine vestesc “semne pe cer” pe care le-au văzut cu “proprii lor ochi” și că au trăit stari miraculoase, care depășesc înțelegerea omeneasca.

Observarea și interpretarea OZN-urilor au constituit prilej de a crea o adevarata legenda. Avem aici ocazia de a vedea cum apare o saga si cum se formează in vremuri grele si întunecate ale omenirii o poveste miraculoasa despre intervenția experimentala sau, cel putin despre o apropiere a unor puteri “divine” extraterestre; totodata, intr-o vreme cand fantezia oamenilor începe sa discute cu toata seriozitatea posibilitatea călătoriei in spațiul cosmic și a vizitei, ba chiar a invaziei altor aștri.

Zvonul de masa universal ne-a fost rezervat prezentului nostru luminat, raționalist. Marea si larg răspândită fantasma despre sfărsitul lumii de la capătul primului mileniu creștin, motivata pur metafizic, n-a avut nevoie de OZN pentru a părea fundamental rațional.

Am fi mai degrabă înclinați să ne gândim la posibilitatea unor tulburări psihice, mai ales pentru ca, de la ultimul razboi mondial, structura noastra sufleteasca a devenit intr-o oarecare măsura discutabila.

Chiar si figurile unui zvon se supun principiilor interpretării viselor.

Daca aplicam acesta la obiectul rotund perceput – indiferent daca este sub forma de disc sau de sfera – rezulta, firește, analogia la simbolul intregului, mandala ( sanscr. =cerc), atat de cunoscut specialistului in psihologia abisala.

În măsura in care mandala descrie un întreg sufletesc, este și un categoric simbol de individuație(…). Sufletul i s-a atribuit forma sferică, in analogie cu sufletul platonician universal, și chiar și in visele moderne intalnim acelasi simbol. Varsta sa înaintata ne conduce, așadar, în spațiile cerești spre “locurile supracerești” ale lui Platon, unde sunt păstrate “ideile” tuturor lucrurilor. Așadar, nimic nu s-ar opune naivei interpretări a OZN-urilor ca “suflete”.

Trăirea psihilogica în legatura cu trăirea OZN consta in viziunea sau legenda rotundului, adică a simbolului totalității si a arhetipului, care se exprima in configurațiile mandalelor. Sub aspect psihologic, rotundul, respectiv mandala, reprezintă un simbol al Sinelui. Arhetipul ordinii par excellence este, sub aspect psihic, Sinele. Formarea mandalei este condiționata aritmetic, deoarece numerele întregi sunt, de asemenea, arhetipuri ordonatoare de natura primitiva.

OZN-ul în vis

Este firesc ca OZN-urile să nu fie numai văzute, ci si visate, dar pentru psihologi sunt interesate mai ales pentru ca visele individuale ne arata in ce sens sunt concepute de inconștient.

Numai ceea ce este extrem de puternic poate provoca omul ca întreg și-l poate sili să reacționeze ca întreg. De asemenea, nu exista nicio dovada ca ele ar fi mai mult decat psihice, deoarece evidentă lor se bazează pentru observator numai si numai pe afirmații si declarații.

Ca urmare, înțelegerea medie iși cauta refugiu în necredință si credulitate, deoarece “sufletul” ii pare nimic mai mult decat un abur insesizabil.

Acțiunile omului primordial au un caracter de întreg, de care omul civilizat incearca sa se debaraseze ca de o povara superfluă. Se pare că merge si fără ea.

Daca predomina intelectul, judecată de valoare a sentimentelor trebuie sa cedeze, si viceversa. Dacă apreciem simțirea, atunci mai ales intuiția este prohibită, deoarece aceasta nu tine cont de faptele concrete, și invers. Aptitudinea noastra spre unilateralitate este cea care invita la observarea lucrurilor dintr-un singur punct de vedere si la reducerea lor, daca este posibil, la un singur principiu.

Sentimentul paralizant al lipsei de importanta si al singurătățiii este compensat de vise.

Toate lucrurile experienței noastre sunt supuse gravitației până la acea mare excepție, psihicul.

Este reconfortant să nu dovedesti autocunoaștere, căci atunci nimic nu mai tulbura licărul rozaliu al iluziilor . “Jos” inseamna terenul realității, care exista in pofida oricărei auto-iluzionari. A ajunge jos la acesta si a ramane acolo pare să fie de o importanta capitala, daca ne gândim ca astazi oamenii plutesc putin deasupra nivelului lor.

Inconștientul tot se mai reflecta in vise si viziuni si-încredința conștiinței imagini care, spre deosebire de funcționalismul fragmentat al conștiinței, releva stari de lucruri care se referă doar aparent la funcția care il intereseaza aproape exclusiv pe om, dar care, in realitate, se referă la omul întreg necunoscut.

Visele vorbesc, ce-i drept, mai ales “limbajului sau profesional” – “câinele visează la pâine, pescarul la pești” – dar au in vedere întregul, cel putin si ceea ce este inca omul, anume ceea ce se găsește in prezent si ceea ce este profund dependent.

In măsura in care funcționalismul domina conștiința, inconștientul este cel care conține simbolul compensatoriu al întregului.

Sporirea aparent considerabila a observații OZN in ultima vreme, adică de circa un deceniu, care a trezit atenția, ba chiar îngrijorarea generală, ar putea duce la concluzia ca, daca atat de multe vehicule de dincolo îsi fac apariția, ar fi de așteptat, corespunzător, tot atat de multe decese.

Ne amăgim, din pacate, ca numai ceea ce este conștient ne poate atinge și ca pentru fiecare necunoscuta exista un specialist care a facut de mult din aceasta o știința.

S-ar putea spune ca în Faust “nu invoca știuta ceată…”, dar nu este nevoie de aceasta invocare, întrucât teama care sălășluiește deasupra lumii are ea grijă.

Viata nu pornește mai departe din niciun alt loc decat în cel în care tocmai se află.

Tendința visului este neîndoielnic de a da la iveală un psihologem, cum intalnim mereu in aceasta forma, ca si în multe altele, și chiar absolut independent de problema daca OZN-urile pot fi concepute ca realități concrete sau ca fenomene subiective. Psihologemul este o realitate în sine și pentru sine.

Mesajul adus de OZN visatorului este o problema de timp, al carei exponent este fiecare individ.

Semnele de pe cer apar pentru a trebui sa fie văzute de fiecare. Ele ii amintesc fiecaruia de sufletul sau și de întregul său, pentru că acesta ar fi răspunsul pe care Occidentul ar trebui sa-l dea nivelului de masa.

OZN in pictura

“Ceea ce natura lasa nedesăvârșit este săvârșit de arta”( principiu alchimist)

Pictura si-a facut de mult din distrugerea formelor si “spargerea tablelor” obiectul ei si a creat plăsmuiri care fac abstracție in egala măsura de sens si sentiment si se disting in egala măsura prin “absurditate”, ca si printr-o conștienta lipsa relaționala fata de observator.

Aluzia la ceva important nu consta numai in mărimea și bizareria figurii, ci si în luminozitatea fundalurilor ei inconștiente, istoric-simbolice.

Ne putem, într-adevăr, închipui ca in epoca noastra de “mari ruinătoare” este o satisfacție deosebita sa fii cel putin matura care împinge trecutul la colț.

Mandala noastra (cercul simbolic) pare sa se comporte complementar la totalitatea creștina.

Apariția figurilor OZN sus si evenimentele stranii de jos formează o verticala impresionanta, care poate fi cu ușurintă interesată ca apropiere a unei alte ordini a lucrurilor: faptul ca nu exista decat un adevăr, exprimat insa in mai multe limbi si ca daca tot nu putem intelege acest lucru, cauza nu este decat insuficienta minții noastre. Nimeni nu este atat de asemanator cu Dumnezeu incat sa stie singur cuvantul adevarat. Ochiul spiritual zărește in aceasta oglinda o imagine a care-i silueta o desemnam Sinele, conștienți de faptul ca este vorba de o imagine antropomorfă, numita cu aceasta expresie, dar nu si explicata.

Cum timpul nostru este caracterizat de sciziune, confuzie si deruta, aceasta stare se exprima si in psihologia individului, si anume în imagini fantasmagorie apărute spontan, in vise si imaginații active.

Carl Gustav Jung (26 iulie 1875 – 6 iunie 1961)
Civilizatia in tranzitie

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.