Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Daimonul începe să vorbească

În numele iubirii

Zece dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura română. Un veac de iubire românească rezumat în doar câteva...

Continuare...


Powered by

Daimonul începe să vorbească

Mihai Patrascude @
13 June 2017

Împreună putem supraviețui ignoranței. Susține și tu Webcultura.

Ne puteți citi astăzi și mulțumită lor.

Cine se adăposteşte de sine pierde contactul cu daimonul său etic. Cine se decide să locuiască în sine, în umbra şi în lumina sa, află, încet-încet, ceva despre ordinea universală. Daimonul începe să vorbească. (Andrei Pleșu, Minima moralia).

Sînt cuvintele care m-au urmărit cel puțin 20 de ani. La început nu am știut cum să le iau – și, poate din teribilism sau dintr-o provocare intelectuală, am scris o teză despre figura daimonului. De atunci și pînă acum, daimonul a vorbit mult – întrebat sau nu, cu sine sau fără de sine, cu timp sau fără de timp. A și tăcut mult și, chiar dacă am încercat să îl provoc, cu ostentație a rămas în zona unui de necitit obscur… Cînd și cît vorbește, de ce o face, ce înseamnă cînd ne dă semne, care e motivul pentru care, asemenea unui balaur latent, care mai deschide cîte un ochi din cînd în cînd, nu reușim să ne punem de acord cu el sau nu reușim să conviețuim în sinergie – sînt cîteva din multele întrebări la care nu am, nici astăzi, un răspuns.

Ceea ce am învățat, însă, după multe perechi de încălțări bătărorite, după mult mai mult de șapte mări și șapte zări străbătute, după invocări sau rugi, renunțări sau revolte, încrîncenări sau neputințe, este că nu poți auzi daimonul din tine dacă nu ești cu adevărat pregătit să o faci. Nu poți afla ceva despre ordinea lumii pînă ce nu ai reușit să faci curat în tine însuți, nu ai capacitatea de a simți ritmul simfoniei exterioare pînă ce frecvența ta nu e acordată pe aceeași lungime de undă… Am stat mult să mă întreb – oare cum să fac să provoc destinul, sau, poate măcar hazardul, cum să știu dacă ce fac e bine sau nu, cum să am răspunsul la întrebările elementare din crucea drumurilor, ca să aflu direcția de mers…

Azi am un mod de a comunica cu daimonul meu. După zeci de ani de rătăciri, am ajuns la nivelul la care, atunci cînd pun întrebarea, să mi se dea răspunsul – și să simt în creștetul capului acceptul daimonului din mine. Am învățat ceva despre ordinea universală – și îl las pe el să vorbească atunci cînd vrea, iar cînd eu doresc, îl provoc. Și îmi răspunde. Pentru răspunsurile pe care mi le dă, pentru ceea ce pînă acum mi-a dăruit, pentru ce mi-a demonstrat, sînt capabil să înfrunt o lume întreagă, chiar dacă cei din jur nu sînt de acord cu mine.

Este motivul pentru care, chiar dacă știu că ceilalți mă critică, tot de daimonul meu ascult! Pentru că el este, în fapt, o altă față a îngerului meu păzitor!

Despre autor

Mihai Patrascu

| De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.