Daca Shakespeare ar fi fost fan Twitter

Vreme de cinci săptămâni, între 10 aprilie şi 12 mai 2010, Shakespeare s-a mutat din sala de teatru pe Twitter. Şapte actori ai Royal Shakespeare Company au pus în scenă ceea ce este poate cea mai inovatoare reprezentaţie a piesei Romeo şi Julieta de până acum. În loc de scenă, reflectoare şi costume, cei şapte s-au folosit de laptopuri şi de reţeaua socială Twitter pentru a da viaţă celebrelor personaje shakesperiene.

Punere „în scenă”

Pe lângă conturile de Twitter, care există şi astăzi, ei au avut la dispoziţie şi o platformă concepută de compania de entertainment mobil Mudlark: suchtweetsorrow.com. Aici au apărut toate fragmentele de conversaţie de maxim 140 de caracatere pe care le-au publicat pe Twitter Julietcap16, Romeo_mo, Tybalt_cap, LaurenceFriar, Jess_nurse şi Mercuteio. Toate aceste tweeturi au făcut să se deruleze acţiunea piesei Romeo şi Julieta.

Încă de pe prima pagină a platformei proiectului ni se atrage atenţia că acesta nu este un fel obişnuit de a juca teatru. Aşadar, în loc să utilizeze cuvânt cu cuvânt textul dramaturgului britanic, regizorul Roxana Silbert a ales să păstreze doar personajele şi întâmplările din piesa originală, pe care să le îmbrace într-o haină contemporană. Aşa că Julieta povesteşte despre liceu şi despre interdicţia de a folosi Twitter în timpul orelor, în vreme ce Romeo, aflat în exil, îşi închide telefonul mobil pentru a nu fi găsit.

Alte canale de comunicare

Twitter nu a fost singurul canal de comunicare folosit. Teatrul reproduce viaţa. De ce n-ar reproduce şi teatrul online viaţa online? La începutul piesei, Julietcap încarcă pe Youtube un film în care se prezintă.

Pe parcursul piesei, mai mulţi actori vor recurge la această modalitate de expresie. Proiectul în sine va avea şi el un video de prezentare, postat pe Vimeo. Mai mult, pentru a oferi credibilitate celor spuse pe Twitter şi in filme, acţiunile sunt confirmate, pas cu pas, pe blogul unui martor venit din altă tragedie shakespeariana. Iago, prezent în blogosferă sub numele KleptoJago, spune pe blogul său de pe Tumblr povestea tragică a colegei sale de clasă, Julieta.

Este, de altfel, de apreciat încercarea echipei de a da profunzime personajelor, de a-i face oameni. Dincolo de personaliatea şi menirea pe care o au în economia piesei, ei se prezintă ca fiinţe umane cu pasiuni, dileme şi hobby-uri cât se poate de actuale. Julieta colecţionează inimioare de sticlă, Jago face autostopul pentru a ajunge la concertele trupelor preferate iar LaurenceFriar a fost dealer de droguri în tinereţe, nicidecum călugăr.

Rezultate

Proiectul Such Tweet Sorrow a stârnit, aşa cum era de aşteptat, multă vâlvă. Clasamentul, în funcţie de numărul de abonaţi al fiecărui cont din cele 6 (al şaptelea fiind pe Tumblr), a fost următorul:

Julieta: 4388 abonaţi; Romeo: 2815 abonaţi; Mercutio: 2689 abonaţi; Laurence Friar: 2619 abonaţi; Tybalt Capulet: 2711 abonaţi; Nurse Jess: 2715 abonaţi

Măsura succesului nu stă însă numai în numărul de abonaţi, ci şi în acoperirea media de care s-a bucurat proiectul. Şi în acest caz impactul a fost considerabil. S-a scris despre Such Tweet Sorrow în cele mai diverse locuri: de la publicaţii locale până la cotidiene de largă circulaţie, reviste de profil sau ziare cu tiraj redus din colţuri îndepărtate de lume.

Alte proiecte

Deşi foarte inovator, proiectul nu este singular. Încercări de a-l pune pe Shakespeare faţă în faţă cu lumea modernă şi cu tehnologia s-au mai făcut. Putem mentiona aici o altă adaptare a tragediei „Romeo şi Julieta” pentru Twitter – în care un soft special creat posta automat câte un vers din textul original al piesei la fiecare 15 minute – cu singura diferenţă că imaginile personajelor arătau nişte…. pisici. Şi Îmblânzirea scorpiei a avut parte de tratamentul Twitter iar MacBeth a încercat să-şi seducă publicul tânăr prin rap.

Controverse

În vreme ce caracterul modern şi original nu îi poate fi contestat, un astfel de demers ridică totuşi întrebări referitoare la adecvare şi la valoarea sa artistică.

Nu au fost puţini cei care s-au declarat dezamăgiţi, daca nu chiar dezgustaţi, de o astfel de încercare de „vulgarizare” a unui autor clasic. Pentru ei, o piesă de teatru este menită trăirii pe scenă. Acela este singurul loc unde ea se poate împlini. Orice altă încercare de a experimenta întâlnirea cu spiritul textului înseamnă a urma un drum către nicăieri.

Şi totuşi, în ciuda acestor viziuni puriste, Romeo şi Julieta a îmbrăcat, de-a lungul timpului, nenumărate forme de expresie: a fost repovestită de Charles şi Mary Lamb; a fost pe rând film, spectacol de balet, de operă şi de patinaj şi dacă am căuta suficient probabil că am găsi şi desene manga care le reprezintă pe cele două personaje.

Există o multitudine de modalităţi de expresie – ca şi de sensibilităţi şi de tipuri de percepţie. Cu cât o piesă de teatru este mai adaptabilă la diverse medii, cu atât mai uşor se va face cunoscută. Iar scopul declarat al echipei Royal Shakespeare Company a fost acela de a arăta că opera dramaturgului este încă foarte actuală şi interesantă – chiar şi pentru publicul tânăr, care şi-a conturat un alt gen de sensibilitate.

Pe lângă acestea, să nu uităm că cel pe care noi îl privim cu atâta reverenţă acum a fost, la vremea lui, un inovator care a nemulţumit (pentru a nu folosi un cuvânt mai puternic) pe mulţi contemporani datorită noutăţilor pe care le-a introdus în piesele sale. Unele din lucrurile care l-au facut celebru şi apreciat au fost chiar aceste inovaţii. Un astfel de scriitor şi-ar fi ales, în orice epocă, modalităţi de expresie originale.

Poate că, dacă ne-ar fi contemporan, Shakespeare ar fi fan Twitter.