Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cuplu

Roma

Un scurt moment de încântare. Pentru toți aceia care îndrăgesc Roma, un scurt film care încearcă să surprindă orașul așa cum...

Continuare...


Powered by

Cuplu

Sorin Tudorde @
2 April 2014

Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuți amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum ești?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Ana Blandiana,
Cuplu

cuplu

(foto: Alexander Sikov)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. lucian

    Si rima unde e?
    Sa fie oare rima alba?
    Sincer....prefer poezia lui Mihai Beniuc

    • cristina

      Nu exista mediocritate mai mare ca si cautarea rimei si ritmului in toate poeziile! e ca si cum am cauta tonalitatea in muzica lui Bartok si a judeca dupa acest aspect. Arta evolueaza stimate domn,pacat ca nu evoluam si noi! Poezia nu inseamna rima....

      • R

        Fiecare persoana curge in felul ei, frumoasa domnisoara. Mediocritatea tovarasului nu sta in gustul sau pentru poezie, cum nici valoarea poeziei de fata nu sta in existenta rimei.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.