Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cum sa citesti o carte

Lăsați-mă să iubesc!

Zece gânduri de acum 2000 de ani. – Poți pentru că tu gândești că poți, iată cheia succesului! – Norocul...

Continuare...


Powered by

Cum sa citesti o carte

Sorin Tudorde @
30 January 2012

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

“Atunci când cumperi o carte, stabilești un drept de proprietate asupra ei.

Exact ca în cazul hainelor sau obiectelor de mobilier pe care le cumperi şi plătești pentru ele. Însă, în cazul unei cărţi, actul de cumpărare este, de fapt, doar preludiul posesiei. Proprietatea deplină asupra unei cărţi apare doar atunci când ai făcut-o parte din tine. Și cel mai bun mod de a deveni o parte din ea – ceea ce se dovedește a fi acelaşi lucru – este să o adnotezi.

De ce să îți lași amprenta asupra unei cărți este indispensabil pentru citirea ei? În primul rând, pentru că te ține treaz – nu doar conştient, ci treaz. În al doilea rând, cititul. În cazul în care cititul este activ, este gândire, iar gândirea tinde să se exprime în cuvinte, rostite sau scrise. Persoana care spune ca știe ce crede, dar că nu se poate exprima, de obicei nu ştie ce crede.”

How to Read a Book (Mortimer Adler & Charles Van Doren); Sursa foto.

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. ana

    Dacă nu îți exprimi opiniile, înseamnă că nu ai suficiente argumente pentru o a susține.

  2. ana

    Este un obicei pe care-l am de mulţi ani şi pentru care am primit, nu de puţine ori, reproşuri: "Nu respecţi cărţile!, Nu aşa te "porţi cu o carte!", Ia-ţi notiţe!". Cu toate astea, nu m-am lăsat. Nu am putut. Nu din lipsă de respect pentru tipăritură, ci pentru că aşa puteam (pot) să înţeleg, să subliniez, să-mi sculptez în minte lucrurile importante, la care cred că trebuie să ma gândesc mai mult....care-mi ridică întrebări sau îmi dau speranţa unor certitudini...Până la urmă, cărţile mele şi modul în care sunt adnotate spun ceva despre cine sunt eu, oricine aş fi....

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.