Cu mâna ta

leagă-mi rana tu iubite, scoală-mă din somnul greu
şi un strop de primăvară, varsă pe obrazul meu,
câta iarnă port în mine, câta patimă nebună,
rupe flori din raiul tău şi-mpleteşte-mi o cunună.
lasă-ţi lacrima să curgă peste praful meu de trup
s-o culeg când prea mult doare ceea ce nu pot sa duc,
leagă-mi plânsul şi săruta ciob cu ciob al meu necaz,
lasă-te purtat la mine când în somn eşti înca treaz.
n-am trăit şi n-am iubit, trupul l-am îmbălsămat,
sufletul în neagra noapte l-am pierdut si l-am uitat,
carnea-mi zace în prapastii de tăcere şi dorinţă,
leagă-mi rana care doare, scapă-mă de suferinţă.

cu-mana-ta

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ana Mariana

Ana Mariana De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Un comentariu

Adaugă comentariu