Ia-mă copilărie, cu surâsul tău,
cu îndelungata ta mirare,
și fă-mă, pentru câteva clipe, copil:
cu involtă candoare
să râd,
să nu se simtă în mine
obosita zbatere de aripi,
si du-mă in sus,
înălțat ca un zmeu
să beau din apa limpede a celui mai zvelt,
mai senin,
mai colorat
curcubeu!
Foarte frumos!