Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Complimentele și Satana

Viața unei căpșuni

De poftă (de viață). Un scurt și frumos moment video prezentând viața unei căpșuni (de la floare și până la...

Continuare...


Powered by

Complimentele și Satana

Vladimir Stoicescude @
8 December 2013

Ținând cont că nu sunt cunoscut pentru atitudinea mea progresistă, trebuie sa menționez că îmi este dificil să scriu acest articol.

Am fost mustrat și acuzat că m-am născut într-o perioadă greșită, gândurile mele fiind mai congruente cu 1950 decât cu 2013. Fiecare își poartă crucea și consider că eu o port cu clasă și cu stil, fiind lipsit de gânduri nefaste și de nevoia de schimbare. Nu sunt sexist.  Mentalitatea mea se rezumă, mai degrabă, la o dinamică și nu la certitudinea inabilității sexului “mai slab”.

Articolul acesta nu este despre slăbiciunea femeilor, acest putrezit și demodat conglomerat de cuvinte, înșirate pe hârtie din papirus și scrise cu pana aurită, este menit să atragă atenția bărbaților asupra slăbiciunii proprii.

Nu sunt o persoană foarte bună și nici nu sunt “de treabă”, din nefericire majoritatea relațiilor interumane sunt pentru mine o balanță de putere. O balanță în care scopul meu este să capăt suficient control pentru a domina cealaltă persoană. Înainte să aruncați cu pietre, vă invit să vă analizați propriile atitudini și veți observa că nu sunt special. Omul fiind mai degrabă o entitate banala, simțim nevoia de a domina și de a controla. O fac cu femeile, chiar dacă ele, ielele, mă cunosc destul de bine și, prin nemărginita lor răbdare și înțelepciune, mă lasă să câștig, aparent, pentru că mă iubesc. Cu bărbații sunt mult mai tăios, acestora lipsindu-le unele abilități de a dezamorsa “tiranul”.

Într-o balanță de putere bărbații sunt defavorizați: suntem mânați de ego, un ego ce poate fi ușor controlat și manipulat de către persoanele cu o oarecare înțelegere a naturii umane. Pentru a controla pe cineva trebuie doar sa îi controlezi ego-ul, acea nevoie de a fi apreciat, iubit și înțeles. Femeile au imunitate, de la o vârstă foarte fragedă sunt obișnuite cu complimentele oamenilor ce le înconjoară. Poți să îi spui unei femei că este frumoasă, deșteaptă, specială și asa mai departe, șansele sunt că nu te va asculta și va merge pe ideea că faci aceste complimente pentru că vrei să o “cunoști mai bine”. Nu mă înțelege greșit, le apreciază, însă nu le apreciază cum le apreciază un bărbat.

Un bărbat nu este obișnuit cu complimente și, atunci când le primește, are impresia că el le merită. În mintea noastră, ego-ul este un animal puternic și suntem toți niște neînțeleși, niște artiști și niște boemi. Nu vedem corelația între realitate și fantezie, avem tendința să ne considerăm Virilus Maximus, reîncarnarea lui Céline + Einstein + Tesla. Și, în stil pur masculin, ne dam cu tesla-n… ego și ne lăsăm manipulați de circumstanțe.

Nu toți oamenii ce fac complimente unui bărbat urmăresc o agendă: uneori acesta le merită și, de cele mai multe ori, bărbatul le primește de la femeia care îi este alături.

Da, iubi, tu ești al doilea bărbat din viața mea.
Sigur, bebe, tu o ai mai mare decât “primul”.
Pisi, articolul pe care l-ai scris este genial.
Nu-mi vine sa cred cât ești de… (deștept, frumos, interesant, fantastic, puternic etc.).

Complimentele acestea sunt inofensive, sunt menite pentru a menține pacea. Problemele apar când un bărbat nu primește aceste complimente de la femeia care îi este alături și le primește de la colega, cunoștința, amica, Vasilica. Dacă o femeie are puterea să hrănească ego-ul unui bărbat, un bărbat ce nu primește acest lucruri acasă, acesta se va îndrepta către sursa “fericirii” sale. Din fericire, între sexe există încă acel paravan etic, acel “bă, ce vrea domnișoara de la mine” și “nu e bine să mă las pradă ispitei”. Atunci când complimentele vin de la alți bărbați, practic omul nostru este pierdut.

Nu este dificil ca un om să-ți gâdile ego-ul cu o mână și cu mâna cealaltă să te controleze prin buzunare, să încerce să-ți fure prietena, cariera ori să te manipuleze. Problema cu “stimulatorul de ego” este că acel om ne distruge barierele și îi permitem accesul, aproape nerestricționat, în viața noastră. Acel om aduce cu sine plăcere, ne ajută să ne simțim bine și așa se naște “orbirea”.

Este foarte greu ca bărbat să vezi peste acest truc, este și mai greu dacă este făcut de cineva care se pricepe. Complimentele sunt periculoase și eu merg pe ideea că toate sunt otrăvite, alegând să le ignor.

Foto: Sally Mann

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

    Comentarii
  1. Georgia

    Interesant.

  2. Alina

    Hmmm!
    Originea acestui articol mi s-ar parea mult mai interesanta decat articolul in sine...

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.