Colivie

Uneori,
din colivie omul își face cetate,
vede ușa din fața lui
dar îi e greu să se ridice să o deschidă…

Soarta?. E în mâinile lui.
Oricâte haine ar îmbrăca
și ar dori să fie altcineva,
devine o statuie cu brațele deschise.

Iar în colivia lui,
tot o pasăre rămâne…
ce își închipuie floarea libertății lângă ea.

Dar să știi…
Trebuie să fi un cârmaci destoinic
pe mările vieții ca să ajungi acolo unde îți dorești.
Și nu să aștepți… .
Nu ești și nu trebuie să fi
un schelet ce-și închipuie că e…
Om.

colivie

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cristi

Cristi De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu