Chipurile

chipurileÎți oglindeai fața
în transparența ferestrei
și nedumerirea
în transparența sufletului meu;
curgea orașul,
iar ochii mei lichizi
te căutau
prin zarea ca o geană moartă.
Soarele-mi intra în ochi,
la fel de plăcut și de enervant
cum odată
tu mi-ai intrat în suflet.

Apoi te-ai depărtat,
pribeag ocean de mine neavut;
aievea printre picuri rătăciți
te căutam bezmetic.
iluzie albastră a ceea ce eram,
prin ce parte-a ființei mele
te-ai ascuns?

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Maria Roșu

Maria Roșu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu