Cerul meu e mai frumos, acasă

cerulGreieri cântă lin în întuneric
Luna luminează-n cer, feeric
Câte-o stea sclipește tremurândă,
Licuricii se aștern la pândă,
Și-n livada mea o mierlă cântă.

Se adună la căderea nopții
Rândunelele pe stâlpul porții,
Pe sub streașina bătrânei case
În rochițe negre, grațioase,
Se întorc în cuiburi, bucuroase.

O ciocănitoare-întârziată
În cireș a început să bată,
Coțofana saltul ultim face,
Se aud brotacii prin băltoace,
Mă atingi pe suflet, sfântă pace.

Cerul meu e mai frumos acasă,
Noaptea heruvimic de frumoasă,
Candelabre mii stau atârnate,
Dealurile par ca o cetate
De stejari, foșnind ca niște șoapte.

Cum adie vântul printre ramuri
Fluturându-le ca niște flamuri
Și-o răcoare blândă mă cuprinde,
De lumescul lumii mă desprinde,
Iar îmi curge sufletu-în cuvinte.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu