celui care a plecat

mă arzi în timp și timpul arde
ești templul ce ridică umbre moarte.
ești un sărut ce tăinuiește
și zile-ploi și ploi în noapte.

doar în deșert mai desenezi tăcere…
nisipul a-necat și ale tale vise
tu mã știai doar noaptea-n întuneric
când ceasul se zbătea să urle cifre.

când morții vii se răscoleau în taină
doar sărutarea ta era în mine.
și-ai fi tăiat un suflet într-o mie
cu doar un zâmbet – nu știai
că lupii te mâncau în întregime
și zânele te-ai fi vrăjit – dar e-n zadar.

nu ai rămas să spui adio
să îmi șoptești durere-n chip
să-mi schimbi iar stelele-n tăcere.
nu ai rămas…
iar eu nu te mai simt.

celui

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu