Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cele șapte mari motive ale destrămării unei relații

Eroul necunoscut

Am tăcut în zilele în care mai toată lumea vorbea. Din decență, din tristețe, din durere… Claudiu Petre nu și-a...

Continuare...


Powered by

Cele șapte mari motive ale destrămării unei relații

Sorin Tudorde @
29 July 2015

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Despre dragoste, despre ceea ce ar trebui să ne apropie și, mai ales, despre ajunge să ne despartă.

Trăim într-o cultură a pedepsei și a lipsei de grijă față de familie și cuplu. Am învățat să ne “rezolvăm” problemele în cuplu prin pedepsirea partenerului, având convingerea că, dacă îi arăt că a greșit față de mine, el se va “corecta”.

Ne retragem afecțiunea, îl criticăm, devenim defensivi, tăcuți, reci și distanți. În realitate, ce ne-am fi dorit noi era mai multă dragoste, afecțiune, tandrețe, atenție, apreciere, o viata sexuală mai activă și satisfăcătoare, mai mult timp petrecut împreună, distracție, joacă, pasiune, înțelegere.

Necunoașterea modului în care sî ne rezolvăm conflictele, diferențele, incompatibilitățile, altfel decât prin pedeapsă, duce la destrămarea relațiilor.

Cele șapte mari motive ale destrămării unei relații

1. Cele care rănesc într-un conflict sunt interpretările și judecățile la adresa celuilalt sau a mea. Iubirea nu este suficientă pentru ca o relație să meargă pe termen lung și ambii parteneri să fie împliniți, să se simtă iubiți, apreciați. Este esențial și să știi cum să îl faci pe cel de lângă tine să se simtă iubit și tu să primești iubirea pe care el ți-o oferă.

2. Mulți recurg la “tratamentul tăcerii”, nu-și mai vorbesc câteva zile, ca forma de pedeapsă. Pedeapsa nu rezolvă nimic. Înrăutățește situația și creează și mai multa distanță, insecuritate și neîncredere în relație: învăț să îmi fie teamă să mai vorbesc ca să nu fiu rănit (ă).

3. Învinovățirea este o altă formă de a-l îndepărta pe partener. Important este să învățăm amândoi să ne asumăm contribuția la situația, evenimentul respectiv. Cum am contribuit eu la acest rezultat? Îmi asum responsabilitatea și fac schimbări. Când învinovățesc, celălalt se simte atacat și va ataca și el.

4. Nevoile trebuie exprimate direct, explicit fără a avea așteptarea ca celălalt să deducă nevoi neexprimate, să ne “citească gândurile și dorințele”. Răspunsul nu e neapărat imediat, mai ales dacă există o istorie în care ne-am pedepsit unul pe celălalt. Și când partenerul se simte pedepsit, se retrage, apare distanța. Iar când reîncepi să îi oferi afecțiune, trebuie să îi dai un timp să răspundă. Studiile spun că e nevoie ca minimum 9 luni să oferi afecțiune, atenție, apreciere, să dai ce e mai bun din tine fără să ai așteptarea ca celălalt să răspundă imediat, pentru că, undeva în istoria relației de cuplu, l-ai respins. El anticipează din nou respingerea și e precaut.

5. O altă cauză pentru care relațiile se rup vine din faptul că nu ne analizăm și nu ne înțelegem trecutul, nu suntem conștienți de toate experiențele emoționale dobândite din copilărie și din relațiile anterioare. Studiile din neuroștiințe și practica clinică arată că noi, în general, suntem atrași de un partener care are trăsăturile negative ale părinților noștri. Dacă mi-a lipsit atenția sau aprecierea când am fost copil, voi avea nevoie ca partenerul să răspunda acestei nevoi de apreciere, dar este exact cel mai greu lucru pentru el, tocmai pentru că l-am ales după modelul părinților. Vedeți, e aici o înțelegere profundă a mesajului iubirii: iubirea vindecă. În relația cu soțul sau soția putem vindeca acele experiențe emoționale dureroase din trecut dacă amândoi ne schimbăm, dacă amândoi evoluăm. Asta nu înseamnă că nu ne păstram identitatea. Iubirea e un act de dăruire: îi dăruiesc celuilalt ce are nevoie, însă ce are el nevoie îmi este cel mai greu să îi ofer și, dacă reușesc asta, îl vindec pe el vindecându-mă și pe mine.

6. Sunt mituri sau convingeri greșite despre iubire care ne fac atât de mult rău: că iubesc doar când simt fericire, bucurie față de partener. Avem momente când trăirile noastre sunt diferite, furie, tristețe, teamă, dezamăgire. Asta nu înseamna că nu îl iubesc. Dar aleg relația prin gesturile mele de zi cu zi. Ce am făcut azi pentru partener și relație?

7. O altă convingere toxică este că iubirea trebuie să vină de la sine, fără efort, dacă este “adevărată”. Nu vine de la sine, avem nevoie de cunoaștere, ca pentru orice lucru important din viața noastră. Pasiunea vine de la sine doar în perioada de îndrăgostire, apoi trebuie întreținută zi de zi cu efort, cu atenție, cu preocupare.

E o mare diferență intre a fi îndrăgostit și a menține pasiunea, înțelegerea și comunicarea pe termen lung într-o relație de iubire. Iubirea nu este doar un sentiment, este o decizie pe care o iau zilnic de a fi alături de partenerul meu și a-i oferi ce este mai bun din mine.”

Domnica Petrovai,
psihoterapeut specializat în terapia cuplului și a familiei

destramare-relatie

(sursa: Adevărul.ro)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.