Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cea fără nume

16/12

“Noi nu plecam, noi nu murim…” “La Timișoara au coborat în stradă Frica, deznădejdea și speranța Speranța cea din urmă...

Continuare...


Inregistrare

Colaboratori

Trimite-ne un articol prin intermediul formularului de aici. Daca ne place, il publicam. La cel de al doilea articol publicat vei primi o parola personala.

Ai uitat parola?

Noua parola iti va fi trimisa pe e-mail.

Aboneaza-te gratuit

Powered by

Autor: Gabriela Enescu

Cea fără nume

Gabriela Enescu21 November 2016

M-am născut dintr-o sămânță, pe un câmp pustiu
Nu am un nume şi nici poveste rarã
Sunt galbenă la față iar trupu-i pământiu
Urâtă sunt, de nu mă secerară.

Stau singură şi-aştept al toamnei zâmbet
Privesc atent la vrăbii şi la ciori
Cum se feresc de-al ploii tunet
Dar tot ce eu aud, e sunet de viori.

Şi luna-mi pare o crăiasă albã
Cu rochie de stele argintii
Cu Carul Mic la gâtul ei ca salbă
Luceafărul, un prinț ce nu-l voi şti!

Căci sunt uitată şi nu mă ştie nimeni
Nu am nici spini şi nici culori ce ies de sub penel
Nu am nici rochie, doar voal din buruieni
Oi fi aleasă oare? Dar dacă mă înșel?

Cum pot fi tristă? Dar veselă de ce să fiu?
Nu ştiu cum să mai fiu…priveşte-mă atent şi rogu-mi, spune:
Ce oare pot fi eu când sufletul mi-e viu
Dar trupul îmi apune?
Cum să privesc spre soarele din zi
Când chipul stã plecat spre veșnica uitare?
Cum sa zâmbesc când totu’ e pustiu?
Cum să privesc în sus, când totul e visare?

Un strop îmi udă faţa şi simt o briză-ușoară
Mă leagănă încet, mă duce către soare
Simt cum o rază caldă mă-nfăşoară
Apoi aud o voce ce mă cheamă: “Floare!”

floare

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Gabriela Enescu

| Facebook | De același autor

Avocat şi consilier european în domeniul proprietăţii industriale, se (re)descoperă de fiecare dată când se aşază în faţa propriei oglinzi, dând poeziei sale chipul său. Mai scrie eseuri şi proză scurtă. În pegătire: volumul de versuri “Cu tine, nemărginirea”.

    Comentarii
  1. cornelia

    Dumnezeiesc e versul tau dulce si amar Gabita!Curge usor,lin ..e ca un vis frumos si trist.Dar parca asteptam si trezirea la viata...o schimbare de registru...Adica Floarea sa se bucure de viata!De fapt cand te citesc ,am un sentiment de regret ca s-a terminat povestea...Mi-a placut mult finalul cu numele de Floare!

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.